Proba de rezistenta

"If I let myself care, all  I feel is pain."

Asa ca o sa incerc sa rezist cat de mult pot, o sa trag aer in piept si o sa-mi scufund capul in apa atunci cand o sa ma consider pregatita, dar de acolo nu va mai fi cale de intoarcere. Fiecare va fi apreciat dupa rezistenta, iar eu stiu bine ca nu sunt foarte buna la asta... Sa numar in gand pana la 100, sa ma gandesc la imaginea ta cu tot soarele acela in spate care, aici sub apa, nu se vede decat ca o pata alba, diluata pe retina inrosita de sare; sa tin muschii incordati si bratele stranse la piept, sa-mi tin respiratia cat pot de mult si poate-poate voi reusi...

Desi ma indoiesc.

 Caci stiu foarte bine ca de ridicat, de cedat nu voi putea, nu ma voi indura sa o fac, iar tot ce ma asteapta la celalalt capat, cand apa imi va invada trupul gol de orice sentiment, este doar moartea. Si prin moarte eu nu inteleg decat un loc unde tu nu te afli si unde, cu siguranta, nu te voi mai putea regasi. Nu in aceasta viata, oricum...

Echilibrul lumii rasturnate

 Mi-e capul greu de atatea ganduri

 Simt ca ma impiedic in fraze fara noima

 Iar literele-mi sar de pe pagina agatate de ace

 Si ma sperie sangele pe care mi l-ar putea lasa

 Pe hartia curata unde ma odihnesc.

 Capul imi aluneca pe spate

 Si il las sa cada dus de valurile de par

 Caci simt ca numai asa imi pot regasi echilibrul

 Cu ochii dusi in orbite, intredeschisi pe dupa pleoape

 Tipand a alb in pupilele grele

 Dar care vor pluti acum usoare odata cu pamantul

 Atunci cand gravitatia va inceta sa mai capete sens

 Iar cladirile lumii mele se vor invarti pe cerul pamantiu acum

 Duse de sangele prea multor cuvinte 

 Puse acolo unde nu trebuie

 Pe o foaie de hartie ce se voia alba 

 In ciuda a tot si a toate..

Constatare

...iar acum chiar nu simt ca merita...

Numaratoarea inversa

A inceput fuga. Prea am incercat sa o evit, sa o aman, caci era inevitabila. Nu mai este nimic care sa ma tina pe loc - corzile marionetelor de pe scena au pocnit, este momentul goanei nebune catre libertate.

Avem pasari prinse de picioare, raze de soare pe brate si vantul in pletele umede de sudoare; avem totul si nimic in acelasi timp, suntem acolo, dar pasii inca ne sunt legati de pamantul ce sta nemiscat sub goana noastra.

A inceput numaratoarea inversa. Tot ce decurge de aici este numai o deviere de la apele calme, plutind linistite pana la un punct cand incepe unda conturandu-se timid in cercuri mici pentru a prinde apoi tremurul complexelelor spirale. Clepsidra s-a rasturnat, noi trebuie sa pornim. Sa alergam cursul grauntelor de nisip, neincetat, cat putem de repede pana dincolo de limite, pana la ultima suflare cand inima va sparge pieptul zvarcolit de spasme, pana acolo unde vom cadea odata cu ultima secunda, in prapastia intunecata a timpului ce nu-l cunoastem...

Naiva

Ce spui, copila draga? Te-ai prostit - visezi flori si comori imaginare acolo unde sunt numai maracini si gropi fara de culoare. Visele tale sunt apa de ploaie, poti sa-ti hranesti azi florile cu ele, dar maine tot foame iti va fi si nu vei mai avea de unde. Cauti iubire si intelegere intr-o lume care nu mai are loc de tine...

Uita-te la ei, priveste-i! Nu vezi ca nu te vor? Si atunci ce mai astepti? Pleaca si nu te mai uita inapoi...

The screaming of the lambs

"H: You still wake up sometimes, don't you? You wake up in the dark and hear the screaming of the lambs.
C: Yes.
H: And you think if you save poor Catherine, you could make them stop, don't you? You think if Catherine lives, you won't wake up in the dark ever again to that awful screaming of the lambs.
C: I don't know. I don't know."

 Citat din "Tacerea mieilor"

Nu este oare si ceea ce facem noi de fiecare data? Nu este oare ceea ce fac eu acum? Nu incerc, salvand o sansa, sa ma amagesc ca, macar prin aceasta, voi putea sterge tot ce-a fost si o voi putea lua de la capat?

Nu asta incerc dorindu-te pe tine? Si asta nu inseamna oare ca eu de fapt nu pe tine mi te doresc, ci viata pe care as putea-o avea, fericirea, sentimentul simtit langa tine? Nu fiinta, ci faptura ta. Asta imi doresc oare?

Nu stiu. Si nu vreau sa stiu. Pentru ca, daca m-as gandi fie si pentru o singura clipa ca ar putea fi asa, m-as dobori iremediabil si nu stiu cand as mai putea gasi o alta ocazie sa ma ridic. Mi-as uri fiinta egoista ce nu a stiut niciodata sa iubeasca si nu merita, poate, sa te iubeasca pe tine caci nu va sti cum sa o faca. M-as uri pe mine daca te-as folosi pe tine spre a putea sa fac acest biet suflet sa simta...

Si totusi, ce imi spun gandurile noaptea cand ma trezesc tipand, ce imi cere trupul tremurand, ce imi cere sufletul cand ma trezesc cu imaginea ta in minte si nu imi mai trebuie nicio raza de soare dimineata pentru a avea lumina necesara pentru a ma linisti?

Nu stiu. Si nu vreau sa stiu.

Negare

...don't ask

1 martie

“Pastrez ceva din filosofia salcamului, infloresc doar atunci cand sunt sigur ca e primavara.”  

Valeriu Butulescu

 

...si pentru mine, n-a venit inca.

29 fevrier sous mon ciel

Intr-o singura zi odata la patru ani cerul este asa frumos. Si intr-o singura zi odata la patru ani imi permit sa mi-l imaginez acolo, deasupra paradisului meu parizian, unde m-as putea afla chiar in clipa asta purtata de o raza de soare...

Dar cum nu e asa, prefer sa il visez doar. Caci acelasi cer este, oriunde si-ar intinde obrazul luminos, si la fel de imposibil de atins pentru mine asa cum este pentru toti cei ce il privesc si de acolo, fredonand melancolici pe strazile acoperite cu ultimul praf de nea, un cantec de Edith Piaf...Si atunci surad multumita, printre semenii mei pamanteni dragi, fericita ca ne apartinem unii altora in cele din urma, la fel de naivi si de fantezisti, dar si de neputinciosi ca intotdeauna.

 

 Te salut, cerule drag, si iti promit inca - nu o sa ma opresc pana nu ajung la tine!

Felii din noi

Nu suntem simetrici. Asta pentru ca nu suntem perfecti, si asta pentru ca suntem umani.
Suntem impartiti in sute de mici fragmente, ca cioburi lipite unele de altele formand unghiuri ciudate, nereusite.
Cand ma uit acolo, in oglinda, realizez ca am vazut dintotdeauna fata mea impartita in doua, ca doua felii dintr-un fruct, doua jumatati inegale care se completeaza una pe alta, intr-un mod curios. Nu mi s-a parut niciodata normal acest lucru, dar l-am luat ca pe o ciudatenie a mea, proprie, pe care am incercat sa o ascund cu rusine, sperand ca nu va fi observata si de alti ochi. Mie, personal, mi-a placut mereu mai mult jumatatea stanga, caci pielea mi se ridica in mod diferit intr-un suras, rasarind aproape vesela pe chipul strain ce se transforma pe zi ce trecea, pe cand cea dreapta parea trista, cazuta sub ochiul mult prea serios culcat pe obraz, sub spranceana. Mereu intorceam capul in profil spre stanga atunci cand faceam vreo poza sau cand se uita cineva prea iscoditor spre chipul ce ma trada. As fi vrut sa cred ca acea parte din mine ma reprezenta cel mai bine, iar cealalta va deveni o latura ignorata cu timpul sub bretonul des, cazut peste ochiul cascandu-si pupila neagra intr-o prapastie grava. Dar amandoua imi erau la fel de straine, la fel de necunoscute si la fel de nesigure pe chipul omenesc ce mi-a fost ales, portretizandu-ma fiecare cum stia mai bine, fara sa reuseasca in totalitate niciuna, chiar si impartite in doua, a contura precis fiinta-mi adevarata de sub ele.

Am sperat dintotdeauna ca o sa pot gasi un echilibru, dar mai ales am sperat ca o sa pot lasa in urma acea jumatate dreapta care ma intrista subit la simpla privire in sticla dura. Am tremurat in fata cautaturii ciudate a acelui ochi, ironice, ce parea sa imi pufneasca a esec de fiecare data cand incercam sa ma ridic. Dar se parea ca nici corpu-mi pamantean ales, ce prieten trebuia sa-mi fie, nu a gasit de cuviinta sa ma lase sa o fac. Caci cazuta sunt inca, si singura incerc sa imi gasesc calea inapoi, luptandu-ma cu mastile straine ce mi se aseaza peste sufletu-mi usor.

Re edit: Si pana nu voi gasi o solutie, nu voi mai face niciun pas in urma, sau batut pe loc, caci simt ca aici asta fac - bat in retragere si-mi gasesc justificari, portite de salvare pentru propriile-mi greseli. Greseli izvorate de altfel din simplul refuz de a indrazni sa existe.