Amintirile papusii si alte insomnii IV

reading for one female corpse
Araya Rasdjarmrearnsook
1998

Niciodata pana acum nu am mai avut pe cineva care sa aiba grija de mine. Niciodata pe cineva sa lege gaurile din mine si sa le tina stranse intre degete, cu o promisiune de sange pecetluita in carne.

Am vazut mereu umbrele in jurul meu – ma chemau si ma priveau din intuneric, oriunde m-as fi aflat.

Am vazut mereu umbre – veneau si ma zgariau pe maini, veneau si-mi smulgeau fericirea dintre degete de fiecare data cand credeam ca o zaresc in fata.

Am vazut mereu umbre – umbre acolo unde ar fi trebuit sa fie fericire – umbre in fata ochilor mei.

Acum, tu esti acolo – tu esti acolo si le stergi pentru mine. In fiecare zi.

In fiecare dimineata cand ne trezim, in fiecare noapte cand adormim – degetele tale sunt acolo – sunt acolo si sterg mizeriile ochilor mei.

Nu exista umbre acolo unde nu exista monstri.

Stramtoarea

Nici nu mai pot sa-mi amintesc cum a inceput totul. Pur si simplu, intr-o zi eram pustie – un mare gol inauntrul meu – si apoi, fara sa-mi dau seama – o radacina de om acolo, alaturi de inima mea, sa-l umple de batai noi, inainte sa uit de tot ca traiesc.

De cand ma stiu, mereu au fost doua inimi care bateau : doua organe principale, doua vieti principale, doua idei, doua ratiuni principale – doua ratiuni de a trai – doar ca a ta s-a dovedit mai puternica de cele mai multe ori.

Cand timpul incepe sa se stranga si realitatea se stramba toata in mine, in spatiul mic care ramane e loc doar pentru doi ochi de gheata. E rece acolo. Atat de rece – firea-mi, sufletul meu devin atat de reci. Cei doi ochi ma urmaresc in permanenta din intuneric, iar eu sunt constienta de ei mai mult decat sunt constienta de orice altceva. Se uita in mine cand ma prabusesc, se uita in mine cand ma ridic, iscodindu-ma, intepandu-ma. Atenti fara incetare, cand reusesc sa ma indepartez, imi tipa inapoi – daca privirile ar reusi sa doara – bucati vii din carnea mea care-mi amintesc ca nu vor disparea prea curand.

Cand timpul incepe sa se stranga si realitatea se stramba toata in mine, in spatiul mic care ramane e loc doar pentru doi ochi de gheata. E rece acolo. Atat de rece – firea-mi, sufletul meu devin atat de reci. Cei doi ochi ma urmaresc in permanenta din intuneric, iar cand simt ca ma prabusesc, ei sunt mereu acolo, si ma asteapta la capete. Colturile mele par atat de ascutite atunci, cand sunt imprejmuite de gene ascutite, ca la midiile de mare, supraveghind in mine ganduri fara nume si spaime fara intelesuri.

Cand ma ridic la fel – sunt atenti in permanenta – o bucata vie din carnea mea care-mi aminteste ca nu va disparea prea curand.

Amintirile papusii si alte insomnii III

Simt ca-ti tradez mereu carnea – simt ca-ti tradez mereu corpul cand nu suntem impreuna si ma-ntalnesc in alte trupuri pe strada.

Ma poticnesc in trupuri, ma poticnesc in piei, ma poticnesc in tare; si ma loveste miros strain la fiecare colt. Strada asta e impanzita de duhoare – oamenii trec si calca-n mine urme de sudoare. Nu reusesc niciodata sa stearga mirosul tau, dar ti-l murdaresc in mine si ti-l uita printre sinele de carne. Uneori ma surprind ratacita intre oase, la limita nebuniei urlandu-ti numele printre cavitatile goale, in timp ce incerc sa-ti aduc gustul inapoi la mine.

Simt ca-ti tradez corpul daca privesc la alte trupuri pe strada.

Simt ca-ti murdaresc pielea daca ma frec de brate straine pe trotuare.

Si iti tradez carnea daca privesc la manechine dezgolite in vitrine, si as vrea sa fie neagra palma ta ca sa nu o mai confund cu a lor cand se apropie si se ating de a mea.

Amintirile papusii si alte insomnii II

Poti sa te schimbi, daca vrei. Poti sa incerci sa fii diferit – fii nou, schimba-ti stilul, schimba-ti placerile, schimba-ti viata. Poti sa-ti schimbi prietenii, pantofii, planurile de sambata seara, parul, hainele, stilul de viata. Schimba-ti mancarea – cumpara-ti un animal de casa – devino vegetarian. Schimba orasul, schimba slujba, schimba casa – schimba zilele.

Schimba stelele, daca vrei. Schimba viata, daca poti.

Doar, te rog, nu ma schimba si pe mine cu ele.

Poti sa fii mereu altul – poti sa te schimbi. Dar ramai mereu al meu.

Amintirile papusii si alte insomnii I

Timpul e o chestie pe care nu o avem, mi-a spus cineva odata.

El ne are pe noi, as completa eu.

El ne are pe noi atat de mult incat am uitat cum este sa ne avem pe noi.

Dar eu nu-mi pot da seama daca apartin timpului. Nu pot spune ca apartin nimanui, de fapt. Daca as vrea sa fiu romantica, as spune ca-ti apartin tie. Esti singurul pe care l-am lasat atat de aproape de mine. Atat de aproape in mine. Mai departe decat am ajuns eu probabil. Cu mana ori cu gandul sa ating sufletul de carne zacand inauntru.

Daca as fi romantica...

Dar adevarul este ca nu. Mintea mea zboara mai departe de tine uneori. Mintea mea te paraseste atat de des... aproape la fel de des cum obisnuia sa ma paraseasca si pe mine inainte. Atunci cand imi apartineam. Dar daca ar fi sa ma gandesc unde este in restul timpului, de unde o aflu sa o o trimit mai departe pe culmile acelea verzi din pustiul meu cand zac inconstienta sub norii de stele – da : as spune ca in tine isi gaseste sfori in realitate cel mai adesea. Tu ma tragi inapoi, iubitule. De cand te cunosc, ma tragi inapoi. Realitatea e tot mai prezenta acum in mintea mea, si am inceput s-o accept tot mai mult in interiorurile mele. Ma intorc tot mai des acum. Dar numai de dragul tau.

Ma tii cu tine. Ma tii in sufletul tau. Te tin in carnea mea. E un miros strain acum. O atingere straina pe pielea mea cand adorm. O respiratie straina in gatul meu cand inghit, un gust strain pe pielea mea cand o duc la fata si ma apasa in somn. O atingere noua cand te schimbi si te potrivesti sub capul meu. Un suport nou. Un sprijin nou.

Si atat de frumos cand ma iubesti. Dar se pierde repede gustul de tine. Si cand incep din nou sa miros a mine stiu ca am inceput sa dispar si totul s-a terminat din lumea vie.

Cantec de sange

Ma amintesc rostogolindu-ma tot drumul pana la parter din camera noastra, de parca m-as fi desirat din fire de ghem ca fire de cheag de sange - cat mai gros si mai departe de usile tale. Uitasei sa-mi incui si sufletul si evadase in plina zi pe scarile de la mansarda.
Sufletul meu a murit de zece ori pe scari in ziua aceea. Aortele inimii tale erau prea scurte si s-a sufocat de durere in timp ce incerca sa scape. Niste vecini l-au vazut si au incercat sa il elibereze din stransoare. Dar lanturile lui nu erau lanturi pe care le poti vedea, iar durerea nu se lega in noduri ce ti se desfac in mana.

...
Ce-ai incercat sa faci? Ai vrut sa ma omori? Mi-ai sugrumat cu sila sufletul in ziua aceea.
Acum, abia daca mai respira langa inima ta.

Mi-ai sugrumat sufletul cu inima goala. As fi vrut sa iti folosesti mana: poate ar fi durut mai putin.

Mi-ai sugrumat sufletul la pielea goala. Tremura de spaime acum. Tremura in frig de spaime. Si nimeni nu il incalzeste.
Tremura toata noaptea.
Si-l bantuie...
Il bantuie singuratatea.