Black

Moale

"soft as inside your teeth"

As fi crezut ca moliciunea se prinde
Numai de corpul tau, ca o a doua piele
Ca inteapa si ustura finetea ei
Tesuta strans sub buricele degetelor
Acolo unde ai urme circulare si fixe
Lucrate de creatoarea-ti perfectionista.

Dar am descoperit-o adanc in mine
Inradacinata in oasele netede
Prinse de sira spinarii, lungindu-se elastic;
Si dincolo de piele, sub buric
Acolo unde ma atingi in strafundurile albe
In mijlocul fiintei mele
Unde dincolo de sange si de oase
Pulseaz-un centru-albastru, moale
Un alt fel de cer deasupra mintii mele.

Iadul

"I believe I have seen hell...
...and it's white.
It's snow-white."

E pe buzele tale reci, lipsite de culoare, care par pudrate in alb, acoperind dinții și mai strălucitori - un număr infinit de pietre netede, ascuțite care mușcă permanent din gingiile înroșite de sânge.

E în fulgii ușori de vanilie din desertul de dimineață; în cei moi ce acoperă pielea frageda a porumbelului ce tremură la fereastră; în cei de zăpadă care-nțeapă irișii înlăcrimați din ochii copilului de iarnă.

E sub unghiile scurte ascunse sub mănușă, care transpiră vara a sânge și a durere strivită pe mușchii rozalii, tineri, neformați în vârful degetelor drepte. E în pielea albă, decolorată de frig; e în părul tău încărunțit de timp; e în făptura-ți albă, obosită, bolnavă de bătrânețe, de răutate, de chin.

E nimicul. Pustiu, neconturat, gol, mort în fericitul soare al tinereții. E infinit, tăcut, singur, același mereu. Este albul.

Album

As vrea uneori sa strang undeva
Intr-un loc ascuns, stiut numai de mine
Toata simplitetea pamanteana,
De sub respiratia profunda a cerului
Care o tine adormita
Si sa ma intorc la ea sa o privesc
De fiecare data cand as simti nevoia
Cand mi-ar fi foame de frumos.

..dar as fi egoista daca n-as imparti-o si cu voi.
album tumblr

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

 

"si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut..."

Adrian Georgescu

Sufocare

O vreme nu am sa mai zic, nu am sa mai fac nimic. Caci daca m-as mai misca o data, intr-o singura clintire, mi-as pierde controlul iar trupul mi s-ar prabusi, fara vlaga, intr-un ultim scancet gatuit pe jos. Simt ca daca ochii mi s-ar ridica pe un petic de cer, ar orbi de atata stralucire, iar daca, intr-o clipa de ratacire, mi-ar aluneca pe podeaua imbacsita de praf ar orbi din nou, intepati pana la sange de privelistea murdara, țipând în pupilele dilatate o negare disperată. În fine, simt că și dacă pieptul mi s-ar ridica să respire, într-un moment de liniște, m-aș sufoca pe loc, atât de slăbit îl simt.

Alergand in gol

Imi simt capul alunecand dureros
Pe gatul lung din matase fina
Uita sa atinga in cadere sira spinarii
Caci ea nu mai e parte din faptura bipeda
Ce traieste moale intr-un vid fara de oase
Fara sustinere, mereu in cadere
Inecandu-se iar si iar
In gaura din mine

Te vad in departare
Te apropii ca un vis neinchipuit de alb
Esti o durere dulce ca de zahar
Cand te strang intre dinti simt ca pocnesc
Usor, pierzandu-te
Printre gratiile de guma ale gurii mele.
Te scurgi in aer
Ma ningi in stomac
Ma dori, ma doare
Imi umpli golul de zapada rece
Te ingheti in mine, te culci in puful alb
Ma gadili cu pene din aripile tale;
Iti pot simti rasuflarea trecand peste orizont
Si aud o zare cantand apusu-n mine
Atunci cand voi fi adormit de mult
Si voi fi uitat ce inseamna sa te sfarsesti
Caci am murit demult
Si nimic nu sunt
Nimic,

Nimic.

Scrisoare catre voi

dragul meu...
...blog,

Stiu ca sunt in urma cu urarile, dar cred ca nu am fost pregatita pana acum sa iti urez asta cum se cuvine. Azi implinesti fix un anisor si 9 zile. Nici mie nu-mi vine sa cred cat timp a trecut, ma simt de parca ar fi fost ieri ziua de 4 noiembrie cand te-am "desenat" pe hartia alba, tanar si nerabdator cu praf din gandurile mele si culoare din simtirile pe care ti le-am impartasit timid de fiecare data, mai mult sau mai putin reusit. Nu-mi vine sa cred ca ai supravietuit atator tentative de stergere, ca ai trecut odata cu mine, imbolnavit de durere sau radios de atata fericire incat mai aveam putin si-ti taiam suflul. Nu pot sa-ti promit nimic nici de acum inainte, dar sper sincer sa ne intalnim si la anul pentru o noua aniversare.

P.S.: Vreau, de asemenea, sa va multumesc si voua, toti cei care ma cititi zi de zi si sunteti mereu acolo, mai in umbra, mai cu un sfat sau cu o tresarire la gandurile mele. Va multumesc si sper sa mai fiu o bucata de vreme aici, sa va bucur si sa nu va dezamagesc!

Cu drag,
a voastra, Rosaline!

Choses des femmes V

"Exista o femeie. In saptamanile cu sot ma iubeste, in saptamanile fara sot ma uraste, dar in fiecare saptamana vrea sa imi schimbe viata.

Cel mai incantator ii este zambetul. E ca o marturie a existentei lui Dumnezeu. 

Exista o femeie. Ma uraste. Are ochii gri, la fel ca ai mei. Si pentru ca ai mei sunt ca ai mamei mele, ma uit la privirea ei de parca as fi ajuns acasa."

"O femeie" - Peter E.

Însemnul

"Alerg desculţ,
cu pieptul dezgolit
prin viscolul de fluturi."

Ma-nvarteam si rataceam
pe poteci crapate de piatra ascutita,
rupte in sute de directii,
cautand prin iarba zvantata,
pe bolta insangerata,
un semn, o urma 
a ranii adanci, prelungi 
ce intarzia s-apara
pe trupu-mi îndoit
de durere.