Acasa

Mereu mi-a plăcut cum puteam să simt oamenii după miros. Cum puteam să îmi imaginez mirosul caselor lor, imprimat pe piele, pe haine și apoi pe mine după ce ne întâlneam, iar apoi țineam de aroma asta până se disipa, reluând în minte fiecare moment. Au fost mirosuri care mi-au fost indiferente și mirosuri care mi-au provocat dependență, dar pe toate le-am recapitulat ca pe o poveste. Sunt zile când sunt cuprinsă de amintiri și încerc să recompun în minte fiecare notă. Sunt zile când le regăsesc fără să vreau în jur și mă lovesc ca niște ace, și mă uit peste tot să găsesc ce îmi amintesc. Și mă uit în spate, dar omul nu mai e. 

Aș vrea să pot spune că știu și care e mirosul meu. Să pot spune că miroase ca acasă, dar adevărul e că eu nu m-am găsit pe mine. Cineva pe care l-am iubit spunea că miros a lemn vechi când ne întâlneam, așa cum mirosea și în apartamentul mamei mele. Altcineva pe care l-am iubit spunea că miros și am gust de dulce, ca o prăjitură. Eu când mă miros, tot de mama îmi amintesc, a cărei piele aduce a lapte, și de felul în care mi-a spus că tata i-ar recunoaște mirosul oriunde, așa de mult o iubește. Cel mai mult iubesc mirosul pielii noastre în lumina soarelui, vara, când se frige, și parcă ar fi din zahăr ars. O iubesc și transpirată, ușor înțepătoare, și știu că ea ar spune contrariul, dar mie îmi place așa, e familiară și simt aproape mirosul ăsta, al tuturor zilelor în care m-am emoționat. 

Dar adevărul e că, să mă gândesc la mine fără să mă gândesc la altcineva, îmi e aproape imposibil. Se știe că nu poți recunoaște un miros care te inconjoară în permanență, la fel cum nu te poți gâdila singur. Cu toate astea, aș vrea așa de mult să știu în sfârșit cum se simte, mirosul pielii mele, mirosul meu, poate într-o zi l-aș recunoaște altundeva, așa cum recunosc alte amintiri de care nu vreau să mai știu. Poate într-o zi l-aș recunoaște și afară, undeva, nu numai înăuntru, și aș ști că am ajuns acasă.

The dysfunctional child

 If you see a dysfunctional child roaming round the house

Just tell her that her mother is waiting home for her

That's probably all she wants to hear.

 I don't know when it first happened 

I think it was happening since forever

I don't know which loss made the young woman regress

To the state of a child

Now her squeaky voice sounds insufferable to herself

And, when she looks in the mirror, she feels silly for wearing

Grown-up clothes,

She hasn't left the house for months because it feels so hard

To talk to other people

Now her mind is an empty playground

Where no one comes to join her.

She has found excuses in everything

Not to restart the climbing

She think tomorrow is a better day to begin:

Tomorrow it is not tired, tomorrow is the same

But better.

Clatite

Ochii bunicii mele zâmbesc mai fericit

Acum mai mult decât în toate celelalte dăți în care ne-am văzut

Se poate pentru că ține atât de puțin minte

De ce s-a supărat acum câteva minute

Încât e mai mult fericită

Decât supărată.

Cum vine asta?

Să uiți ce te face trist.

Miros clătita asta și îmi amintesc de zilele noastre

La Caracal, când nimic nu se întâmpla,

Și voiam să fiu om mare

Și o așteptam cu nerăbdare

Pe mama când venea să ne vadă

Cu mirosul ei dulce de flori, pantofii cu toc

Și fâșâitul ăla proaspăt al hainelor ei

Când intra pe ușa de la terasă

Cu câinele între picioarele ei.

Țuchi, dă-te jos!

Țuchi care a plecat de mult

Se spune că atunci când își simt sfârșitul, câinii ne părăsesc

Poate de aceea am venit atât de puțin în ultimii ani

Nu am vrut să simt sfârșitul

Mănânc clătita asta și e mai bună ca niciodată

Aș vrea să fie tare și prost făcută

Așa cum îmi ieșea

Când eram om mic.

The end of the world

It doesn't even matter if you pass the street on red anymore
No one can run you over now.
I wish I could say this is a nightmare
But it so for everyone else only
For us not
For the outside world I am have no worries,
It's the people that's sick, not the earth
Not the animals, not the trees
Not the skies, not the seas
And I feel that
They know it too.
Can you look me in the eye and tell me
You feel afraid when you watch the news
Don't pretend,
It's not like you watched them for years
And now you are scared for the fate of the world
For people, cities, even so long away, you haven't even met
Or seen
You say you'd wish you'd help them, but you stay inside
Scared to touch
Even from a couple of centimeters away.
You've isolated yourself and you are scared for your own skin
People have never been worse
Now their true faces shows.
Their greed
When they empty roof shelves and leave nothing behind
For the poors not able to hoard so much in their houses.
Their arrogance
When they say only the old will die, and not them.
Their selfishness
When they would not share an ounce of bread that,
In the worst case scenario, would help them last another day.
Let me tell you something
The worst case scenario would be for this earth
To still keep people like that on its face
After all this ends
The worst case scenario would be for the earwigs
To come out after the rain.
I wish the good people of this earth to not be scared anymore
For fear is only for those who live in the darkness
And don't know what light is made of.
We have a cure
It is all around us
Living, even when everything else dies.
It is not believed in by many
But if I would call it by its name
I would say
"Love."

Life after death

I will tell you a secret I have discovered
Life after death.
After I've shown you mine
You've shown me yours
And it was not like
We were two little boy and girl
Showing their vulnerable spots
Down in their pants and skirt
No. Our vulnerable spots were
Above the belly button, behind our ribs
We each tried to kill ours, in different time-frames
In different lives
There were once a little boy that wanted to know
What happens when you die
He wasn't afraid and he pushed a glass in his wrist
And then there was a little girl, a bit older
But still little in her heart that wanted to know
How you can stop yourself from thinking
She wasn't afraid and she swallowed a bottle of pills.
They both fell down, and I will say
They died, and yet they wouldn't be here to tell if they did
However
They did something that day they would not tell to anyone
And hid the body they killed
In the hole in the backyard and bathroom
And now they shared it.

I will tell you a secret I have discovered
Life after death.
It's been so long since the boy and girl didn't count
Days and hours and minutes and seconds
A little too long
That the time elongated too much and now
They feel old
But grateful
That they've lived hard 'til now
So that everything becomes simple in the end.

I will tell you a secret I've discovered
Life after death.
The moment I almost lost my mind
Was the moment I realized
Nothing else is more important
Than to survive. Every day. Survive.
When they rape you and run. Survive
When they scream and you freeze. Survive
When they break your heart. When you want to die.
Survive.
Nothing lasts forever. The time and the pain,
The fun and the rain. There should be a cycle
A start. And an exit.
And I have found it. I have broken the cycle
I am out. And I am free.

I will tell you a secret
I have discovered
Even air tastes when you stop to notice
Your mind catches even the slightest of details
Your skin feels even the slightest of changes
The weather, the place. The love.
And love is a cloth. You wear it,
Even when he or she is not here
The body of love is in our hands
And we don't need to grab it
To know it won't leave us, never.

Sweet

Îți place cum gem
De caise pe pâinea noastră prăjită
De dimineață când răsăritul nu vine
Pentru că noi îl ținem să nu intre la geam
Așa cum ținem timpul să nu se miște
Pe telefoanele rămase descărcate
Pe holul unde ne întâmpinam
Când venim acasă, mereu la ore diferite,
Dar ce e restul zilei
Când noi nu adormim niciodată
În locuri diferite.
Dă-mi pe piele
Un cuvânt de dragoste
Dar noi nu ne vorbim cu vorbe
Care s-au mai dat cu vocea asta
Și în gura altcuiva
Nu, noi ne vorbim cu corpul
Mereu au rămas locuri în corpul ăsta
Neatinse de nimeni
Vreau să mă atingi acolo
Degetul tău se mișcă
O linie verticală înseamnă că mă iubești
Două strângeri de mână înseamnă da
Una înseamnă nu
Bătăile care fug înseamnă
Hai să plecăm
Prima oară când m-ai sărutat
Mâncasem o gofră
Mă țineam pentru cina de la ora 1
Când aveam să fim împreună
Mi-ai spus că mereu am gust
Dulce
Și de-atunci îmi spui așa
Eu nu ți-am găsit încă o poreclă
Dar am mâinile astea
Să te întind pe verticală
Atunci când ușa se închide pe hol
Și timpul de afară
Se oprește.

Echte liebe

Echte liebe
Câțiva peri ascuțiți se ridică în sus și în jos
Albi și uzi de plăcere
Tu îmi spui să tac, cu capul culcat pe burta mea,
Ca să îmi asculți procesul de sub piele
Un asmr cum se cade înainte de culcare .
Echte liebe
În hotelul în care am ajuns acum două ore
Avem o priveliște de nu se poate la geam
Piața Mare la asfințit
Și oamenii care ies ca insectele după ploaie
Dar cine să se uite.
Echte liebe
Mă așez lângă tine în pat
După ce am ieșit de sub duș
Era așa de frumos cu apa care curgea din tavan
Că nu am putut să mă dezlipesc o oră
Tu mă iei în brațe strâns
Și îmi spui că te-ai trezit și m-ai căutat prin pat
Ai crezut că am plecat
Iar ăsta e cel mai mare coșmar al tău.
Echte liebe
Nu are de ce să îți fie teamă
Că am să mă plictisesc
Te iau în brațe când ajungi acasă
Mă iei în brațe când te trezești de dimineață
Uit ce oră e între alarmă și gura ta cu aromă de cafea
Când ai avut timp
Să miroși așa perfect?
Echte liebe
Mi-a plăcut de tine de prima dată când te-am auzit.
Când vorbești, e ca și cum m-aș îmbrăca
Într-o haină groasă pe toiul iernii
Ești ursul meu de februarie
Te rog să nu mă trezești din hibernare 
(Dacă asta nu e realitatea)
Și să mă lași să plec de aici.
Echte liebe
Șșș, îmi spui
Și mă ciupești de fund
Cum să nu fie realitatea?
Dar eu mă fac că nu aud
Ca să mă lovești mai tare.

The truth

Love is just a story people tell themselves
in order to fall asleep.

Te rog să nu mă apeși

https://won-der-land89.tumblr.com/post/170693365566

Două animale rănite
Nu pot să se iubească
Atunci când rănile lor curg,
Și sângele lor acoperă îmbrățișarea
Ce ar putea să iasă din asta
Când roșul e murdar, bolnav
Nu mai suntem într-o nuntă medievală
Tăieturile noastre apropiate
Nu sunt schimb de dragoste și promisiune.
Două animale rănite
Nu pot să se iubească
Nu pot decât să se zvârcolească
Și să schelălăie de durere
Când sângele lor stropește
Totul în cale
Nu mai sunt ele însele
Nu vor decât să găsească un tufiș umed
În care să se tăvălească până la epuizare
Și limbile lor cad în lături
În timp ce corpul e plin de iarbă și sudoare.

Dacă tu ai să mă lași
Tot corpul o să mă usture
Ca la juliturile pe care le făceam
Când mă trânteam de două ori pe săptămână
Cu genunchii în asfalt
Dar de o mie de ori mai rău
Ca atunci când bunicul îmi dădea cu șprei
Și urlam până asurzeam
Și tremuram cu piciorul sub cearșaf
Până durerea devenea surdă
Și rece.
Când vine timpul, am să prind coajă
Și la primăvară are să cadă
Dacă tu ai să te întorci
Te rog să nu mă apeși
Cu degete nesigure
Pe rana proaspăt vindecată.

Două animale rănite nu pot să se iubească
Nu pot decât să schelălăie
Dacă sufletul lor ar fi aici
Nu ar putea să îl vadă
Căci ochii lor ar fi orbiți de durere
Nu ar putea decât să urle și să muște
Totul în cale
Iartă-mă pentru dinții mei, sufletul meu
Au căpătat colțuri
Și au tăiat în carne vie, așa cum ai mai spus
Ca să dea la o parte
Pe oricine vine
Și apasă cu degete nesigure
Pe rana proaspăt vindecată.

Leandru alb

https://dcci.tumblr.com/

Ies pe balconul înecat în ploaie
Totul s-a oprit înainte să vin
Și mi-e teamă să nu mă dezechlibrez în ceață
Bucata asta de asfalt stă suspendată între două palme de nimic
Dar cumva nu îmi e frică
Am ieșit să mă adun
Dar găsesc clădirea că respiră cu mine
Cred că, dacă nu aș fi atât de obosită,
Ar trebui să fie foarte frig aici
E baltă sub picioarele mele și apa s-a ridicat în atmosferă
Oamenii dorm la o oră ca asta
Și nu poți vedea la o aruncătură de băț
Îmi întind mâinile să simt temperatura
Nimic nu se schimbă
Mă întreb dacă chiar am ieșit
Sau m-am întors în mine.
Undeva în lumea asta mintea mea a explodat
Și expiră dintr-un miez ascuns
Toată frica pe care am adunat-o cu săptămâni
Și nu a mai putut să stea în mine.
Nu mi-am dat seama cât timp a trecut
De când stau aici, oamenii au uitat să mă mai cheme
Aș vrea să gust aburii și să adorm
E ca un lapte care vine peste mine
Și îmi îmbracă dinții
Dacă aș fi eu, aș putea să tremur
Dar stau aici și nimic nu mă mai doare
Mă gândesc că așa trebuie să se simtă
Un animal când moare
Nu mai conștientizează, căci el nu gândește mult
El doar aleargă
Se trântește sub cea mai frumoasă floare, o mănâncă
Și, în timp ce dispare, e fericit
Neștiind că e otrăvitoare.

Hotel

When I first called you, you entered so happily
You booked a room into my heart
I told you that you need no keys
My house is like a hotel, with the rooms empty
You can come in and live with me
But the conditions are poor
We do not have heating,
The floors squeak at night
You will have to bring your own food
Because I barely have enough to feed my own
Cells.
Even though it was formerly a prison
For all the lovers I tried to keep
Now my home has its doors torn from their sides
Except for one
I told you never to open.
When I let you in, I gave you everything
But I told you never to go into in there
You said it was ok, you understand
You have enough already
You are more than happy and don't want this to end.
The days passed and, as I became happy
You became sad
You started asking about the locked door in my house
That I've been keeping away
As I became safe
You became angry
You accused me of the cold
All of a sudden I wasn't giving you enough
The house was too empty
And I was spending too much time on my own.
When I last called you, you were gone
You didn't feel like I was even there, you said
Even though I disagreed, you didn't believe
And as you left, I had no more arms to keep you
For I renounced them long ago
When I had too much love to share.

Naftalină

Nu ai să știi niciodată ce simt
Pentru că nu tu m-ai croit
Nu ai să știi niciodată cum se simte
Pentru că nu ai locuit în mine
Nu ai să știi niciodată de ce nu mă mai simt
Pentru că nu tu ai fost haina mea
Ruptă de pe mine
Ca la oamenii străzii care nu au cum
Să-și mai ia veșminte.
Dar am vrut să te înveți cu mine
Pentru că ți-am dat și ac și ață
Ți-am dat trupul meu să îl îmbraci
Dar tu nu l-ai apreciat
Și mi l-ai aruncat în față
Crezi că așa se face când o femeie îți lasă
Mâna sub găurile ei
Am crezut că o să mă iei
Și o să mă coși în tine
Te-am ținut de mână sub o umbrelă
Când ploua de nu știam de mine
Ai văzut cum lacrimile nu ne-au umezit
Pentru că le-aș fi lovit cu degetele
Și nu le-aș fi lăsat să ajungă
Acolo unde te-ar fi găurit
Sub copcile mele e o carcasă mare
E drept că e de fier și sunt surdă tare
Trebuie să bați mai tare
Ca să îți fac ușă de la intrare.

Nu ai să știi niciodată ce simt
Mi-am pus haina la păstrare
Acolo unde nu o mănâncă molii
Și nu mi-o pun decât când afară e soare
Lacrimile mele sunt numai pentru mine
Și nu le las să te lovească
Atunci când mă lași
Și aș vrea să chem tunetele peste tine
Te înghit în sec și merg mai departe
Viața mea e goală, și vorbele mi-s deșirate
Dar știu să cânt atunci când vine ploaia
Și orice urmă de căldură și pământ
E departe.

Oglinda lui Erised

Depression - Erik Turner.

Acum demult, când eram copilă
N-am mers ca lumea și am căzut într-o oglindă
De atunci nu m-am putut întoarce
La familia mea
Și am căutat-o în lung și în lat
Am uitat cum arăta
Mama, tatăl și fetița mea
Am ținut minte doar cum se simțea
Să vii noaptea într-un pat
Și să adormi ținută lângă cineva
În oglinda mea ne învelim cu pături
Și punem perne sub cap în loc de brațe
Dacă mă trezesc, tot nu e realitatea
Și mă uit până mă ustură ochii să văd ieșirea
Și trebuie să mă culc la loc
Căci corpul meu de pământ mă doare
Mă cheamă înapoi să uit
Ca să nu înnebunesc de tot
Vezi tu, aici se moare
Înainte să găsești fericirea.

În visele mele cântă păsări

Cum poți să dai timpul înapoi
Cum poți să te iei înapoi
Și să te prinzi
Înainte să cazi într-o gaură de om
Înainte să îmi pui în mâini o promisiune
Înainte să te cred.

Înainte să ne ținem de mână
Și să ascultăm sunete de păsări
În mallul unde nu se auzeau nicăieri
Am crezut că le auzi și tu
Că veneau din corpurile noastre
Doar te țineam de mână
Doar credeam că mă auzi.
Îmi spui să mă trezesc la realitate
Cum pot să dau timpul înapoi
Înainte să adorm în tine
Am crezut că de data asta...
Dar m-am întors la început
M-am luat înapoi, nu-ți face griji
Nu trebuie să mă ții
Dacă nu vrei să fii
În visele mele.

Și inima din cuier devine rece

Merg cu gluga peste cap
Să nu vadă lumea ce simt
Mă doare când trag aerul în piept
Și mănanc cu furie
Ciocolata pe care ți-am luat-o de sărbători
Nu are nimic dulce de la toate lacrimile
Și în loc să am biscuiți
Înghit mirosul tău în gura mea
Merg cu gluga peste cap
Să nu vadă lumea ce simt
Am degete înghețate
Inelate de țigări
Fără număr, stomacul meu se varsă
La toate coșurile de gunoi pe care le văd
Aș vrea să te lovesc
Dar dau în mine
Și nu mai știu dacă am fața roșie de frig
Sau de la pălmi.
Merg cu gluga peste cap
Să nu vadă lumea ce simt
Tălpile mele merg pe asfalt
Dar vocea îmi stă pe loc
Cred că am reușit să mor de tot
De data asta
Îmi e frig de frigul
Celei ce-o să plece
Și nu va mai veni înapoi.

Band-aids

You lay in the toilet cubicle
Counting the minutes you have left to cry from your break
Is there no one in this place to hear you scream
Is there no one to hold you in their arms
I've just gotten used to stranger hands
And they twisted my fingers to the bone
I tremble as I crash, and my face is black
I don't know if the glitter from my skin is from the toilet seat
Or pouring out of my heart
I have love scattered on the floor
How can I clean it up in 5 minutes until anyone can see
I go to the mirror and stumble in napkins
My eyes look like a graveyard
For all the lovers I've buried there
I try to cover it up with water, it doesn't go away
People can see my death as I go back in the call room
And my voice is breaking
And my skeleton hurts
Why don't you ever learn not to learn
To let a piece of another human in yourself
Haven't you heard it's dangerous by now
Haven't you heard the screams
Your heart makes when it breaks
Don't you know I have no more band-aids
Don't you know I have no more strength. 

Radiografie

În holul de la intrare avem un geam
Și numai după asfințit se conturează în el alt geam
De la trei camere și un hol distanță
Rămâne acolo suspendat, ca o foaie albă, fără înțeles
Chiar și în zilele cele mai frumoase, nu poți să te bucuri pe deplin
De intrarea în casă
Pentru că se reflectă sfârșitul ei în ea
Vag, ca un cearșaf subțire, transparent
Pe care l-ai pune deasupra unui om ce a murit
Mă întreb dacă aș putea intra acolo și aș da geamul la o parte
Aș cădea în golul din spatele blocului.
Acum soarele apune mai devreme
Și, în timp ce casa se liniștește, eu mă sprijin pe pereții dintre holuri
În timp ce râd, ochii îmi caută pata de alb
Suspendată deasupra ușii de intrare
Fără de importanță, un geam simplu reflectat
Care nu mă lasă să mă bucur mai departe
Atunci când îmi amintesc de el
Și las oamenii să intre în holul casei noastre
Fără să știe că astupă cu spatele
O radiografie.

O aud noaptea în întuneric
Când stau așezată pe colacul de wc
Și am trei uși despărțitoare între noi
Vine în frecvențe slabe
Când mă trezesc din coșmaruri
Și știu că dacă deschid totul se vede
Se vede și curge, ca și cum lumina ar putea curge
Neîncetat peste o ușă întunecată
Așa ar trebui să arate găurile pe care crezi că le-ai cusut
Dar pânza a devenit subțire și acum vezi prin țesătură
Vrei să îți învelești corpul cu piele, dar e prea fină
Și, pe parcurs ce trece timpul
Rana devine mai proeminentă
Dură, groasă și vulgară
Ieșind pe afară cu venele cu tot
E ca și cum țesutul ar striga o amintire
Iar corpul îmbătrânit nu ar putea să o mai ascundă.

Te-ai întrebat vreodată
De ce bătrânii se îmbracă așa de gros?
Îmi e frig ca și cum aș avea o sută de ani
Oamenii râd de mine pentru că nu pot dormi noaptea fără șosete
Dar, vezi tu, tălpile îmi tremură
Ca și cum moartea m-ar trage de picioare
Simt cum ieși din mine când adorm
Ca o fantomă care-mi respiră pe sub piele
Vreau să te înăbuș și să te ucid
Dar mă trezesc dimineața cu amintiri care nu erau acolo
Te strig, dar fața ta rămâne într-o foaie de hârtie
Mai albă pe zi ce trece, fără trăsături
Ultima oară când te-am văzut
Colțul gurii tale se ridica într-un zâmbet
Se poate ca de aceea umbra de pe geamul meu
Să fie îndoită la un singur capăt.

Soarele strălucește mai puternic la ultimul etaj

Corpul meu se ridică dimineața
Ca într-o rugăciune
Cu oase pe care nu le am
Formând o scară către cer
Am în mine o lumină aurie
Pe care o caut atunci când mă uit dintre barele de lemn
Mă sprijin și expir fum care atinge tavanul
Pătat de igrasie, îmi amintesc
Cum obișnuiam să ne oprim acolo noaptea
Când toată lumea dormea
Și să mă împingi în geamul încuiat
Din spatele plantei înalte
Eram ca Jack urcându-mă pe un vrej imaginar
Totul se înalță mai sus de la ultimul etaj
Mai sus de peretele care ne desparte de aer
Mai sus de scările care se opresc
Nu e nicio trapă despărțitoare, dar eu o văd
Atunci când ochii mei caută lumina
Există o ușă către fericire în tavan
Acolo unde soarele strălucește
Mai puternic decât în orice altă parte
Poate mă voi regăsi acolo când voi pleca
Și ne vom mai îmbrățișa o dată
Pentru totdeauna.

A love letter to my heart

I know you feel guilty for a lot of things that are not your fault.
I know you find it difficult to breathe sometimes
I know you feel scared and I know you want me to kill you so much
That some days I can look at every thing as a weapon.
I know you feel alone, I know you feel misunderstood, I know you feel
Desperate.
But there comes the time when you expire
And you know you are in a good place, because you are never alone
As long as my mind is here, everything is in order
And as long as I can find power in me to love you
You don't need love from anyone else.
I don't need to hope in order to find peace.
I don't need to look in the past to know I can be happy
I just need to look in the mirror
And I am alright.

(August 2019)

Aer liber

Mă întorc și nu mai e.
Până acum adormeam noapte cu numele tău în gură
Așa cum bebelușii adorm cu sânii mamelor lângă buze
Eu nu reușeam să mă liniștesc fără să mă hrănesc cu imaginea ta
Adormeam la respirația ta, mă trezeam la realitatea mea
Murisem și visam că mă nasc din nou, ca atunci când eram împreună
Înainte să îmi dai drumul în lume, înainte să ne despărțim
Înainte să mă naști cu durere și țipăt
Tu ai simțit-o ca pe o eliberare, mă ținusei în tine atâta amar de vreme
Încât voiai să fii ușor din nou, liber, singur din nou.
Eu am simțit-o ca pe o sufocare
M-am născut din tine și mor singură acum
Așa îmi ziceam
M-am chinuit cu lunile să reușesc să mă mișc
Cu anii încă până să învăț să vorbesc cu lumea de afară
Dar cumva ceva s-a formulat și a ieșit din mine
Împreună cu tine, atunci când nodurile din stomacurile noastre
S-au legat pentru totdeauna, și ne-au strâns în noi
Am știut că acum sunt numai pentru mine
Și te-am vomitat, ca pe o boală, la cel mai apropiat coș de gunoi
Iubirea. O boală.
Crescusem. Și vedeam că corpu-mi începuse să nu mai semene cu tine
De unde, până atunci, te vedeam în oglindă la fiecare mișcare
Ceva se schimbase, nu mai erai tu
Tu și cu mine
Doar mine acum.
Mă întorc și nu mai e
O amintire în spatele meu, doar aer
Cerul liber nu poartă coșmaruri
Nu vrea să mă sperie
El a fost dintotdeauna un suflu de căldură,
Chiar și în nopțile de iarnă,
Pe care eu am învățat să îl trag în piept
Abia târziu, când am înțeles că nu mă înec
Ci corpul meu respiră
Din reflex
A învățat să supraviețuiască.