Suflete de flori

Multi dintre noi suntem veniti dintre nori

Cu soare si ploaie drept bagaje,

Cu sperante simple, dar desarte

Pe meleagurile sufletelor moarte.

Ne-am nascut langa aurore

Botezati cu apa de roua

Am inflorit fericiti, indragostiti

Cu razele de soare

Iar pana la asfintit am imbatranit

Alunecand pe pamant drept flori

In gradinile de jos, de langă case.

Asa cum am aparut, am disparut incet

Coborandu-ne crestetul greu de petale

Si cazand cu inimile aproape pustiite.

Am fost legati de pamantul care ne chema

Pe zi ce trece, tot mai adanc

Iar noi, cazand, nu mai eram noi insine

Intr-o ultima  ridicare chinuita a tulpinii

Catre cerul care odata ne-a zambit,

Dar care acum s-a intunecat de noapte.

Imaginea din oglindă

"Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura oaselor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, ca-i ascunsa
(Precum inima salcîmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a învăţat şi dacă
E aievea cîntu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă
Mi-era frică seara să adorm."

                                 ana b.

Boala de care sufăr

" De boala de care sufăr

Nu se moare,

Ci se trăiește –

Substanța ei este chiar eternitatea,

Un fel de cancer al timpului

Înmulțindu-se din sine fără oprire.

E o boală impecabilă,

O suferință perepetuă ca o vocală de sticlă

Laminată în văzduhul asurzitor,

O cădere,

Căreia, numai pentru că e fără sfârșit,

I se spune zbor.”

Ana Blandiana

Cerșetoare de iubire

„Cerșești întotdeauna iubire din partea a tot ceea ce există; ești o cerșetoare de iubire. […] Tu nu vrei să iubești – tu jinduiești, stăruitor și anormal, doar să fii iubită. Nu ești pozitivă, ești negativă. Absorbi, absorbi, trebuie să te îndopi cu iubire, pentru că pe undeva ai un minus.”

Arabescuri pe un colț de piele

Pe pielea-ți sărutată de soare

Abia nuanțată-n blond pe coapse

Se liniaz-o pagină de caiet subțire

În ale florilor suflări prăfoase.

Se-nvârt în cercuri compasuri pe spate

Să-ți coloreze-n roșu gurile rotunde

Ale zânelor ce cântă-n tine

Întinse sub vârf de ace,

Să-ți ajungă la ureche.

Trandafiri au încolțit sub brațe

Dezlegându-se spre umeri;

Verzi liane încurcate

S-au cățărat încet de sub călcâie.

Ai adormit sub cer pictată

În arabescuri agresive

Ascunse într-un colț de piele

Sub coaja de piersică târzie.

Cerul de nucă

Am impresia unui cer de nucă

Închis sub coaja aspră de copac

Ascuns în zig-zaguri nervoase

Ascuțindu-se-ntr-un vârf de nor.

Am imaginea unui cer curat

Proaspăt într- strălucire mută

Răsuflând c-o parfumare

Densă, dulce de rășină.

Am senzația unei alunecări discrete

Tăioasă printre șanțurile negre

Căutând într-un apus de soare

Miezul cald al libertății.

Zile desprinse

 Se spune că singurătatea și liniștea sunt cei mai buni sfetnici. Dar parcă prea mare e pustitetatea ce-i înconjoară...Zilele trec încet, calde, luminoase, cu parfum de vară; la fel și nopțile punctate de stele și de vise efemere.

Mi-ar plăcea ca aceasta să fie o postare deschisă pe care să o scrieți voi cu gândurile voastre încălzite de soare, cu muzică, cu sugestii sau impresii pentru acest blog sau chiar și pentru doar câteva litere ... Nu știi niciodată de unde poate apărea o idee, o inspirație de moment. Așa că simțiți-vă liberi să spuneți tot ceea ce doriți. 

Vă doresc tuturora o vară cât mai plăcută... sau ce-a mai rămas din ea!