vineri, 23 iunie 2017

Căldură

De la căldură îți curge apă deasupra gurii, acolo unde se formează mustață.  E aproape insuportabil zilele astea. Când ajung acasă îmi vine să îmi tai părul. Și degetele. Mereu mă gândesc să mai tai ceva din mine. Niciodată nu e suficient. Tot ce arunc se întoarce înapoi. Bretonul. Unghiile. Voma. Lacrimile. Și coșmarurile pe care le arunc la veceu alături de tot restul. Ai crezut că ai lăsat numai resturi în mine. Dar acum ceva nou se formează înapoi acolo unde te vărs în fiecare zi. Și de fiecare dată când îmi permit să mă gândesc umplu toaleta de sânge. Și miroase urât. Tot ce vine de la tine. Tot ce e dedesubt. Tot ce arunc. Tot ce e mizerie. Ești tu. Și nu o să înceteze niciodată să-mi fie scârbă.

Une boite a musique

Corpul meu s-a umflat la loc acolo unde tu l-ai găurit. B. îmi spune că sunt pufoasă. I-am cumpărat o cutie muzicală. Mi-a zis că l-am emoționat. Nu am simțit niciodată nevoia să ofer cuiva cadouri mai mult ca acum. Cum văd ceva frumos mă gândesc îl iau pentru el. Numai ca să văd un zâmbet pentru ceva care știu că și pe mine mă emoționează. Oamenii ca el îmi dau speranță.

marți, 20 iunie 2017

Notite VIII

A slăbit atât de tare încât numai alunițele rămăseseră din ea.

duminică, 18 iunie 2017

Assland

Nimeni nu are să aibă grijă de tine
Nimeni nu are să aibă grijă nici de sine
Darămite pentru tine
I-ar rămâne prea puțin
Iar oamenii din ziua de azi sunt egoiști.

Ai vrea să crezi în povești
În finaluri fericite
Și în cai care pleacă spre rai
Dar primești numai vești de plecare
Spre rai
Dar nu cu tine
Tot pe cai, cu alte femei, aceiași crai
Care, până ieri, credeai că sunt finalul tău fericit.

Nimeni nu are să aibă grijă de tine.
Nimeni nu e finalul tău fericit.
În ce lume trăiești?
Pe tine o să te iubească numai pălărierul nebun, Alice
Asta pentru că el
Nu e de pe lumea asta.

O mie si una de nopti

Mi-e frică să-mi mai fie frică.
Mi-e frică să nu știu unde adorm
Și unde corpul meu se ridică.
Mi-e frică să nu știu dacă țip în vise
Sau în metrouri și în parcuri
Când oamenii care se uită la mine
Sunt reali sau coșmaruri
Mi-e frică să mă trezesc cu degete noi
Și cu dinții plini de sânge
Pentru că le-am mușcat toată noaptea
Și le-am dublat până în zori.
Mi-e frică să nu știu dacă plâng sau râd
Mi-e frică să mă mai ridic de la mese străine
Și să vomit în toalete până luminile se închid
Mi-e frică să nu mai știu dacă e zi sau noapte
Mi-e frică să nu mai știu dacă am adormit acasă
Sau într-o altă casă
Pe o altă bancă
Sau la o altă masă
După ce am băut și m-am făcut moartă.
Mi-e frică să nu mai știu dacă te găsesc când mă aplec
Și nu-mi spui să mă mai las moale
Pentru că o să mă ții până la capăt
Mi-e frică să nu mai știu dacă te găsesc când mă ridic
Pe vârfuri și tu îmi spui să mă mai las moale
Pentru că o să mă ții până la capăt
Până dimineață
Și până la noapte
Și până când nu o să mai știu
Dacă te găsesc când mă ridic
Pentru că ești așa de aproape
De mine
Încât tălpile ni s-au lipit
Acolo unde era rece
Și unde pielea era întreagă
Și aveam degete noi pentru că s-au unit
Cu ale tale
Și nu pentru că le-am mușcat până au plesnit.

Mi-e frică să-mi mai fie frică.
Mi-e frică să nu știu unde adorm
Și unde corpul meu se ridică
Mi-e frică să nu mai știu dacă te găsesc
Dacă atunci când te caut o să-mi spui că sunt
Absurdă pentru că te iubesc
Pentru că mâinile
Și tălpile noastre împreună
Au durat împreună doar paisprezece nopți
Și după aceea au fost doar dimineți în care ai uitat
Că ce ai promis de fapt nu poți
Și fricile mele sunt reale
Și or să mai dureze de acum, fără tine,
Mult mai multe nopți.

joi, 15 iunie 2017

Legamant

A mai existat ceva inainte de noi?
Uneori ma simt ca un amnezic
Nu am decat amintiri despre tine
M-ai dus pe o insula pustie
Si m-ai legat la ochi
Am uitat drumul spre casa
Acum sunt singura
Undeva unde nu mai e acasa
Demult.

Am urme pe piele
Le trasez cu sfintentie
Una langa alta
Ca bolnavii in inchisoare
Care vor sa tina calendar
Dar tu nu te intorci
Nu mai exista timp
Si nici spatiu pe piele
Ca sa te mai numar.

Mana mea e rupta
Acolo unde o strangeai in pumn
Si s-au format gauri intre bucatile de carne
M-ai invatat
Si mi-ai spus
Dupa ce o sa plec
Acestea se vor numi degete.
Iar tu vei fi o singura persoana
Si vei cunoaste un singur nume
Si il vei uita pe al meu
Dar nu te-ai tinut de cuvant.

Elena Helfrecht

Notite VII

Picioarele ma ustura atat de tare
Ma misc ca un batran
Care nu are pe nimeni sa-l astepte acasa.

Trup si suflet

Elena Helfrecht Photo
Sangerez
In fiecare zi
De luni de zile
S-ar zice
Ca pielea mea isi doreste
Un copil in fiecare zi
Inainte isi dorea pe luna
O atingere de la tine
Acum in fiecare zi
Dar e degeaba.
Nu ai lasat niciodata asa ceva in mine
Dar ai lasat paraziti
Si au grija sa vina la mine
Mustele de oameni
Ii atrage mortul de la tine
L-ai plantat acolo
Si l-am inundat
Cat ai fost plecat
Acum pute si se ofileste
Ies flori din mine
Ies gandaci
Corpul meu se imbolnaveste
Si nu vreau sa il tratez.
Nimic nu poate sa-l ajute
Asa cum nici sufletul
Nemernicul
As vrea sa-i las pe amandoi sa moara
Si asa am sa fac
Pe voi amandoi
Si pe mine amandoi
Pana la urma, unii din noi
Or sa moara.

Si pentru prima oara,
sper sa fii tu.

Notite VI

Nu a mai ramas nimeni sa ma ridice
Nimeni sa ma curete
Atunci cand ma stric
Si ma umflu de flori
Ca o cana mucegaita
Din care ai uitat
Sa mai bei.

Notite V

As da orice. Dar tu nu mi-ai da(t) nimic.