sâmbătă, 31 decembrie 2011

Inainte de sfarsit

"Lasa sa se sfarseasca ceea ce este spre sfarsit! N-are rost sa culegi florile imprastiate dintr-o ghirlanda rupta."



Astazi m-am uitat pe geam si am privit soarele apunand pentru ultima oara in anul acesta. Cumva, stiam ca avea sa fie un moment deosebit, insa nu am fost tocmai coplesita de solemnitatea clipei. Ce a fost a fost, iar razele acelea vor mai straluci din nou maine, indiferent ca este anul 2011 sau 2012, cu aceeasi culoare, lumina, poate chiar aceleasi secunde agatandu-se de intuneric. Nici daca as incerca sa gandesc altfel nu as reusi, caci nu a mai ramas in mine nici un strop de viata sa se bucure, mai ales de un lucru ca acesta.
As putea oare sa sper ca aceasta trecere dintre ani, aceasta noua granita peste care vom pasi cu totii la miezul noptii, cu paharele de sampanie in maini, capetele ridicate radiind a fericire, a optimism, a placere si a sete de viata ar putea intr-adevar sa atraga atentia zeilor ce ne zugravesc destinele pe sub valul de-ntuneric? As putea sa sper intr-o mai redusa lipsa de imaginatie in ce priveste imaginea viitorului ce se lasa asteptat? Poate. Cifrele ce alcatuiesc noul an se anunta a fi magice, asezate sub pecetea unui destin deosebit, mai tragic poate, dar deosebit. Sa speram ca astrele s-au inselat totusi inca o data, iar cand gongul va batea la ora decisiva, inca vom mai fi aici, cu picioarele pe pamantul indragit si alaturi de oamenii pe care ii iubim.
Caci nimic nu poate fi mai placut si mai linistitor in ajunul unui astfel de moment decat o mana draga stransa de a noastra, promitand sa mai fie acolo pentru mult timp. Macar pentru asta, in numele unei iubiri pur umane, sa inchinam paharele si sa o spunem din suflet: " La multi ani!"

miercuri, 28 decembrie 2011

Iarna poetilor

"Va veni iarna, miroase a fulg..."

"Acolo unde cred ca esti
Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat..."
 "...in sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.



"Va veni iarna, iubito, e frig"

"Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut...."

 "...ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.

"Va veni iarna si apele curg"

"Tot mai departe simti si taci
Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu..."
 "...cum ninge, alb e orice drum
Si alb respira-ntregul timp
Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb."


"Va veni iarna, ba nu, a venit"

  Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
  Ti-as vorbi, dar gura mea ninge.
"Cu degete de frig adun
Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint..."

" ...sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi..."
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nufar
Trecand prin mine, bantuind padurea.


"In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva."

Compusa dupa poeziile :
A.E Baconsky - Miraj de iarna
Constanta Buzea - Acolo unde cred ca esti
Adrian Paunescu - Presimtamant

duminică, 25 decembrie 2011

Craciun fericit!

“Cel care nu are Craciunul in inima, nu-l va gasi nici sub brad” - Roy L.Smith

Sper ca si in inimile voastre Craciunul si-a gasit un loc si ca veti avea destula caldura pentru a mentine acea dragoste de frumos vie pentru cat mai mult timp; ca veti gasi in voi forta sa topiti gheata cu care v-ati acoperit sufletul si sa-l lasati sa simta. Eu, cel putin, o sa incerc.

miercuri, 21 decembrie 2011

Când nu mai ești crăiasă

"De gheaţă sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândeţea mea
Nu iert un om tremurând."

Poate ca durerea într-adevăr m-a înrăit. Nu aș fi crezut că un om se poate obișnui cu durerea, că o poate lăsa să-i pătrundă în suflet, în fire, să îi fie o a doua ființă. Mă simt vinovată că nu am luptat mai mult, căci știu că, dacă aș fi vrut, aș fi putut. Sunt primele rânduri atât de personale, atât de sincere pe care le scriu după multă vreme. Era timpul s-o fac pentru că simt că toată prefăcătoria asta m-a prins din urmă. Dacă durerea are un nume, atunci are numele meu.
Când nu am mai putut să respir, mi-am silit plămânii să păstreze aerul acolo, să-l înghețe, numai să mă păstreze în viață. Când ochii nu au mai putut să vadă de la atâta roșeață, i-am uscat de lacrimi și le-am prins migdale de pupile să le-acopere privirea care mă trăda în oglindă. Nu am reușit să fiu mai frumoasă, nicidecum mai fericită, căci atunci când îți vinzi sufletul răcelii, există și consecințe. Când ți-ai înghețat ființa-n timp, când ai decis să mori pe dinăuntru numai ca să arăți vie pe dinafară, nu mai există căldură în ochii tăi când ridică privirea să zâmbească. Pentru că ei nu mai pot să zâmbească. Sunt ai iernii acum. Iar iarna nu iartă. Nici nu mai dă înapoi.

luni, 19 decembrie 2011

(Ne)fericitul

"Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul."

...in ciuda amorului dureros al Pamantului pentru infinitul albastru,  el nu este niciodata iubit aici jos nici de oamenii care-i calca chipul batatorit de durere in fiecare zi, nici de animalele care rup din el bucati mici pentru a-si hrani trupurile muritoare, nici chiar de lucrurile neinsuflletite care-l ard, il despica in doua, il rup si-l ating peste tot, dureros, violandu-i fiinta nefericita. Pe cand cerul sta singur, nemuritor, mangaiat de aripi de pasari zburatoare si de vise fara aripi care intarzie sa-si ia zborul de pe Pamantul.

duminică, 18 decembrie 2011

Filozofări

Uneori esti asa de ocupat sa-i urmaresti pe ceilalti incat uiți să te mai privești pe tine. Iar când o faci nu te mai recunoști nici măcar în oglindă, așa de străină îți este propria persoană.




Să nu știi cine ești, de unde vii, încotro te îndrepți, este un lucru chinuitor. Să te întrebi dacă ceilalți, persoana iubită sau chiar tu însăți ești doar o plăsmuire a imaginației tale bolnave, să te întrebi dacă toată treaba asta e reală, dacă nu este cumva doar un fel de visare este cel mai chinuitor lucru.

Uneori mă cuprinde o frică paralizantă când mă gândesc la lucruri dintr-acestea, să nu cumva să mă trezesc dimineața și să nu-mi amintesc cine sunt, dar mai ales - cine ești, dacă te-am cunoscut ori dacă te voi mai găsi vreodată.

vineri, 16 decembrie 2011

Tipatul pisicii

Un proverb indian spune ca si pisica ajunge tigroaica daca traieste in padure.
Asta s-a intamplat cu tine? Ai trait prea mult in spiritul salbatic, te-ai ascuns de prea multe ori cu trupu-ti zbarlit de frica printre crengile ascutite si ti-ai taiat de prea multe ori craca de sub picioare, chit ca ai aterizat teapana si demna ca o domnisoara intepata? De fiecare data. Oare? Nu ti s-a izbit corpul usor oare niciodata de pamantul dur, invinetind pielea moale intr-o agonie vecina cu moartea? N-ai cazut umilita la pamant, zdrobita de impact, de orgoliul nemasurat in trupul mic? Stiu ca asa a fost. Si ma dori cand ma uit la tine in oglinda si-ti mai prind privirea amagita, o tristete  cuprinsa in ochii aceia de felina mica care se evapora imediat ce te-ai sesizat; ceva rece iti umbla atunci in razele ascutite ale irisilor, de parca ai vrea sa ma intepi de dupa sticla, jignita si furioasa. As vrea sa ma pot feri de privirea ta, caci ma ustura, dar stiu ca pe tine te doare si mai tare sa fii lasata singura, atunci cand ceri ajutor. Incerci sa ma ataci, dar degeaba, caci si de ti-as putea atinge coada sa te trag langa mine, ai ceda sub mangaierea jinduita pe care numai singura te chinui sa ti-o oferi cu moliciunea unei limbi subtiri in clipele de liniste.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

De sambata seara

“Niciodata vocile nu sunt atat de frumoase ca intr-o seara de iarna, atunci cand apusul aproape ca iti ascunde trupul, iar cuvintele par a se naste de nicaieri, cu o nuanta de intimitate rar intalnita in timpul zilei.” 

 V. Wolf


"Uneori trebuia sa dorm singur. Nu ma suparam. Ascultam casa respirand. Cu toata lumea dormind langa mine, ma simteam... in siguranta." Desi eram singura, ca o fantoma mai vesela, mai neobisnuita, care se bucura de prezenta lor, care statea linistita si refuza sa plece pentru ca nicaieri nu s-ar simtit atat de bine cat a facut-o ca om. Presupun ca nu suntem chiar atat de nefericiti pana la urma, in calitate de oameni. Desi scurte si fragile, vietile noastre se traiesc cel mai frumos si asta pentru ca sunt simtite. Ca acum, calde, adormite, cu firele de vise impletindu-ni-se la tample, impingandu-ne la somn in fata unui foc din camin.

miercuri, 7 decembrie 2011

Gustul ploii


...cât îmi placi după ploaie, ud în pragul ușii, cu apa picurându-ți din hainele negre, formând băltoace mici care au purtat amprenta ta, pe podea. Dovada incriminatorie e acolo, iar eu ma fac vinovata odata cu tine când mi te agăți de hainele albe, uscate, iar eu îmi lipesc buzele de pielea ta rece, mirosind a curat.

marți, 6 decembrie 2011

Sange albastru

"Crimson and bare as I stand
Yours completely,
Yours
as we go over.."

Ma intreb mereu ce se ascunde in pumnul tau mic cand il tii strans inchis, cu miez vinetiu de copac sub pielea alba cruda, strapunsa de venele groase. Ma intreb ce sange de ce culoare iti curge prin ele, daca e rosu inchis precum florile de mac ori de e albastru ca gheata pe care se oglindeste cerul.
Ma intreb ce moare in privirea-ti trista cand ne privesti, ma intreb ce-ti tine inima calda in viata daca trupu-ti e de purpura rece sub camasa de panza. Ma intreb daca desfacuta esti din soarele ce-ti refuza lumina si te stingi incet cu sete de cer, de caldura.

duminică, 4 decembrie 2011

Promisiune

I-am promis iernii sa visez tot mai mult la țărmurile albe ale mării fulgilor de nea, sa adorm în puful strălucitor de pe pieptul păsărilor cu ochii mijiți în ceața de sidef, sa desenez o inimă caldă în trupurile reci lipsite de speranță, sa ma dezbrac de toate clipele murdare și să-mi curăț mintea în albul cel mai pur al zilelor inundate de lumină.
I-am promis să adun stelele ce vor începe să cadă din cerul de decembrie și să le ascund în ochii calzi de copil să nu se spargă, i-am promis să uit culoarea lunilor de vară și să mi-așez mâinile fără teamă în îmbrățișarea ei de gheață, și drept răsplată voi mai supraviețui o iarnă.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Terminat

Timpul s-a scurs usor
Zilele s-au terminat, impinse din urma
Ca graunte de nisip intr-o clepsidra de sticla
Alunecand de-a valma
Lipite, sufocate
De ochii rosii, transparenti
Din plastic, neinsufletiti.

Cand ma uit, timpul cazut imi pare
Despartit in picaturi de sange
In locul rosu inchis
Unde ar fi trebuit sa fie
Clipele de fericire.

Zilele s-au terminat
Nu le mai tin numaratoarea
Peretele taiat de linii in asteptare
Ma priveste compatimitor
Caci timpul s-a scurs
Si eu tot aici am ramas.

vineri, 2 decembrie 2011

Is it normal?

Frântă...

joi, 1 decembrie 2011

Piedica


"Prea era soare sau prea ploua, prea erau copacii verzi sau prea exploda aerul între noi când stăteam unul lângă altul. Prea ne doream, prea nu puteam."

Zully Mustafa - Nopti Orientale 2