Am impresia unui cer de nucă
Închis sub coaja aspră de copac
Ascuns în zig-zaguri nervoase
Ascuțindu-se-ntr-un vârf de nor.
Am imaginea unui cer curat
Proaspăt într- strălucire mută
Răsuflând c-o parfumare
Densă, dulce de rășină.
Am senzația unei alunecări discrete
Tăioasă printre șanțurile negre
Căutând într-un apus de soare
Miezul cald al libertății.
Cerul de nucă! Ce frumos sună!8->
RăspundețiȘtergereFoarte frumos poemul
superb cerul de nuca
RăspundețiȘtergereAm aerul unei cadelnitari triste,respir,privesc,traiesc...
RăspundețiȘtergeremi s-a facut si pofta de nuci.. si pofta de viata..
RăspundețiȘtergere