sâmbătă, 13 august 2011

Cerul de nucă


Am impresia unui cer de nucă
Închis sub coaja aspră de copac
Ascuns în zig-zaguri nervoase
Ascuțindu-se-ntr-un vârf de nor.

Am imaginea unui cer curat
Proaspăt într- strălucire mută
Răsuflând c-o parfumare
Densă, dulce de rășină.

Am senzația unei alunecări discrete
Tăioasă printre șanțurile negre
Căutând într-un apus de soare
Miezul cald al libertății.

4 comentarii:

  1. Cerul de nucă! Ce frumos sună!8->
    Foarte frumos poemul

    RăspundețiȘtergere
  2. Am aerul unei cadelnitari triste,respir,privesc,traiesc...

    RăspundețiȘtergere
  3. mi s-a facut si pofta de nuci.. si pofta de viata..

    RăspundețiȘtergere