sâmbătă, 31 decembrie 2011

Inainte de sfarsit

"Lasa sa se sfarseasca ceea ce este spre sfarsit! N-are rost sa culegi florile imprastiate dintr-o ghirlanda rupta."



Astazi m-am uitat pe geam si am privit soarele apunand pentru ultima oara in anul acesta. Cumva, stiam ca avea sa fie un moment deosebit, insa nu am fost tocmai coplesita de solemnitatea clipei. Ce a fost a fost, iar razele acelea vor mai straluci din nou maine, indiferent ca este anul 2011 sau 2012, cu aceeasi culoare, lumina, poate chiar aceleasi secunde agatandu-se de intuneric. Nici daca as incerca sa gandesc altfel nu as reusi, caci nu a mai ramas in mine nici un strop de viata sa se bucure, mai ales de un lucru ca acesta.
As putea oare sa sper ca aceasta trecere dintre ani, aceasta noua granita peste care vom pasi cu totii la miezul noptii, cu paharele de sampanie in maini, capetele ridicate radiind a fericire, a optimism, a placere si a sete de viata ar putea intr-adevar sa atraga atentia zeilor ce ne zugravesc destinele pe sub valul de-ntuneric? As putea sa sper intr-o mai redusa lipsa de imaginatie in ce priveste imaginea viitorului ce se lasa asteptat? Poate. Cifrele ce alcatuiesc noul an se anunta a fi magice, asezate sub pecetea unui destin deosebit, mai tragic poate, dar deosebit. Sa speram ca astrele s-au inselat totusi inca o data, iar cand gongul va batea la ora decisiva, inca vom mai fi aici, cu picioarele pe pamantul indragit si alaturi de oamenii pe care ii iubim.
Caci nimic nu poate fi mai placut si mai linistitor in ajunul unui astfel de moment decat o mana draga stransa de a noastra, promitand sa mai fie acolo pentru mult timp. Macar pentru asta, in numele unei iubiri pur umane, sa inchinam paharele si sa o spunem din suflet: " La multi ani!"

miercuri, 28 decembrie 2011

Iarna poetilor

"Va veni iarna, miroase a fulg..."

"Acolo unde cred ca esti
Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat..."
 "...in sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.



"Va veni iarna, iubito, e frig"

"Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut...."

 "...ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.

"Va veni iarna si apele curg"

"Tot mai departe simti si taci
Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu..."
 "...cum ninge, alb e orice drum
Si alb respira-ntregul timp
Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb."


"Va veni iarna, ba nu, a venit"

  Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
  Ti-as vorbi, dar gura mea ninge.
"Cu degete de frig adun
Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint..."

" ...sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi..."
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nufar
Trecand prin mine, bantuind padurea.


"In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva."

Compusa dupa poeziile :
A.E Baconsky - Miraj de iarna
Constanta Buzea - Acolo unde cred ca esti
Adrian Paunescu - Presimtamant

duminică, 25 decembrie 2011

Craciun fericit!

“Cel care nu are Craciunul in inima, nu-l va gasi nici sub brad” - Roy L.Smith

Sper ca si in inimile voastre Craciunul si-a gasit un loc si ca veti avea destula caldura pentru a mentine acea dragoste de frumos vie pentru cat mai mult timp; ca veti gasi in voi forta sa topiti gheata cu care v-ati acoperit sufletul si sa-l lasati sa simta. Eu, cel putin, o sa incerc.

miercuri, 21 decembrie 2011

Când nu mai ești crăiasă

"De gheaţă sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândeţea mea
Nu iert un om tremurând."

Poate ca durerea într-adevăr m-a înrăit. Nu aș fi crezut că un om se poate obișnui cu durerea, că o poate lăsa să-i pătrundă în suflet, în fire, să îi fie o a doua ființă. Mă simt vinovată că nu am luptat mai mult, căci știu că, dacă aș fi vrut, aș fi putut. Sunt primele rânduri atât de personale, atât de sincere pe care le scriu după multă vreme. Era timpul s-o fac pentru că simt că toată prefăcătoria asta m-a prins din urmă. Dacă durerea are un nume, atunci are numele meu.
Când nu am mai putut să respir, mi-am silit plămânii să păstreze aerul acolo, să-l înghețe, numai să mă păstreze în viață. Când ochii nu au mai putut să vadă de la atâta roșeață, i-am uscat de lacrimi și le-am prins migdale de pupile să le-acopere privirea care mă trăda în oglindă. Nu am reușit să fiu mai frumoasă, nicidecum mai fericită, căci atunci când îți vinzi sufletul răcelii, există și consecințe. Când ți-ai înghețat ființa-n timp, când ai decis să mori pe dinăuntru numai ca să arăți vie pe dinafară, nu mai există căldură în ochii tăi când ridică privirea să zâmbească. Pentru că ei nu mai pot să zâmbească. Sunt ai iernii acum. Iar iarna nu iartă. Nici nu mai dă înapoi.

luni, 19 decembrie 2011

(Ne)fericitul

"Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul."

...in ciuda amorului dureros al Pamantului pentru infinitul albastru,  el nu este niciodata iubit aici jos nici de oamenii care-i calca chipul batatorit de durere in fiecare zi, nici de animalele care rup din el bucati mici pentru a-si hrani trupurile muritoare, nici chiar de lucrurile neinsuflletite care-l ard, il despica in doua, il rup si-l ating peste tot, dureros, violandu-i fiinta nefericita. Pe cand cerul sta singur, nemuritor, mangaiat de aripi de pasari zburatoare si de vise fara aripi care intarzie sa-si ia zborul de pe Pamantul.

duminică, 18 decembrie 2011

Filozofări

Uneori esti asa de ocupat sa-i urmaresti pe ceilalti incat uiți să te mai privești pe tine. Iar când o faci nu te mai recunoști nici măcar în oglindă, așa de străină îți este propria persoană.




Să nu știi cine ești, de unde vii, încotro te îndrepți, este un lucru chinuitor. Să te întrebi dacă ceilalți, persoana iubită sau chiar tu însăți ești doar o plăsmuire a imaginației tale bolnave, să te întrebi dacă toată treaba asta e reală, dacă nu este cumva doar un fel de visare este cel mai chinuitor lucru.

Uneori mă cuprinde o frică paralizantă când mă gândesc la lucruri dintr-acestea, să nu cumva să mă trezesc dimineața și să nu-mi amintesc cine sunt, dar mai ales - cine ești, dacă te-am cunoscut ori dacă te voi mai găsi vreodată.

vineri, 16 decembrie 2011

Tipatul pisicii

Un proverb indian spune ca si pisica ajunge tigroaica daca traieste in padure.
Asta s-a intamplat cu tine? Ai trait prea mult in spiritul salbatic, te-ai ascuns de prea multe ori cu trupu-ti zbarlit de frica printre crengile ascutite si ti-ai taiat de prea multe ori craca de sub picioare, chit ca ai aterizat teapana si demna ca o domnisoara intepata? De fiecare data. Oare? Nu ti s-a izbit corpul usor oare niciodata de pamantul dur, invinetind pielea moale intr-o agonie vecina cu moartea? N-ai cazut umilita la pamant, zdrobita de impact, de orgoliul nemasurat in trupul mic? Stiu ca asa a fost. Si ma dori cand ma uit la tine in oglinda si-ti mai prind privirea amagita, o tristete  cuprinsa in ochii aceia de felina mica care se evapora imediat ce te-ai sesizat; ceva rece iti umbla atunci in razele ascutite ale irisilor, de parca ai vrea sa ma intepi de dupa sticla, jignita si furioasa. As vrea sa ma pot feri de privirea ta, caci ma ustura, dar stiu ca pe tine te doare si mai tare sa fii lasata singura, atunci cand ceri ajutor. Incerci sa ma ataci, dar degeaba, caci si de ti-as putea atinge coada sa te trag langa mine, ai ceda sub mangaierea jinduita pe care numai singura te chinui sa ti-o oferi cu moliciunea unei limbi subtiri in clipele de liniste.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

De sambata seara

“Niciodata vocile nu sunt atat de frumoase ca intr-o seara de iarna, atunci cand apusul aproape ca iti ascunde trupul, iar cuvintele par a se naste de nicaieri, cu o nuanta de intimitate rar intalnita in timpul zilei.” 

 V. Wolf


"Uneori trebuia sa dorm singur. Nu ma suparam. Ascultam casa respirand. Cu toata lumea dormind langa mine, ma simteam... in siguranta." Desi eram singura, ca o fantoma mai vesela, mai neobisnuita, care se bucura de prezenta lor, care statea linistita si refuza sa plece pentru ca nicaieri nu s-ar simtit atat de bine cat a facut-o ca om. Presupun ca nu suntem chiar atat de nefericiti pana la urma, in calitate de oameni. Desi scurte si fragile, vietile noastre se traiesc cel mai frumos si asta pentru ca sunt simtite. Ca acum, calde, adormite, cu firele de vise impletindu-ni-se la tample, impingandu-ne la somn in fata unui foc din camin.

miercuri, 7 decembrie 2011

Gustul ploii


...cât îmi placi după ploaie, ud în pragul ușii, cu apa picurându-ți din hainele negre, formând băltoace mici care au purtat amprenta ta, pe podea. Dovada incriminatorie e acolo, iar eu ma fac vinovata odata cu tine când mi te agăți de hainele albe, uscate, iar eu îmi lipesc buzele de pielea ta rece, mirosind a curat.

marți, 6 decembrie 2011

Sange albastru

"Crimson and bare as I stand
Yours completely,
Yours
as we go over.."

Ma intreb mereu ce se ascunde in pumnul tau mic cand il tii strans inchis, cu miez vinetiu de copac sub pielea alba cruda, strapunsa de venele groase. Ma intreb ce sange de ce culoare iti curge prin ele, daca e rosu inchis precum florile de mac ori de e albastru ca gheata pe care se oglindeste cerul.
Ma intreb ce moare in privirea-ti trista cand ne privesti, ma intreb ce-ti tine inima calda in viata daca trupu-ti e de purpura rece sub camasa de panza. Ma intreb daca desfacuta esti din soarele ce-ti refuza lumina si te stingi incet cu sete de cer, de caldura.

duminică, 4 decembrie 2011

Promisiune

I-am promis iernii sa visez tot mai mult la țărmurile albe ale mării fulgilor de nea, sa adorm în puful strălucitor de pe pieptul păsărilor cu ochii mijiți în ceața de sidef, sa desenez o inimă caldă în trupurile reci lipsite de speranță, sa ma dezbrac de toate clipele murdare și să-mi curăț mintea în albul cel mai pur al zilelor inundate de lumină.
I-am promis să adun stelele ce vor începe să cadă din cerul de decembrie și să le ascund în ochii calzi de copil să nu se spargă, i-am promis să uit culoarea lunilor de vară și să mi-așez mâinile fără teamă în îmbrățișarea ei de gheață, și drept răsplată voi mai supraviețui o iarnă.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Terminat

Timpul s-a scurs usor
Zilele s-au terminat, impinse din urma
Ca graunte de nisip intr-o clepsidra de sticla
Alunecand de-a valma
Lipite, sufocate
De ochii rosii, transparenti
Din plastic, neinsufletiti.

Cand ma uit, timpul cazut imi pare
Despartit in picaturi de sange
In locul rosu inchis
Unde ar fi trebuit sa fie
Clipele de fericire.

Zilele s-au terminat
Nu le mai tin numaratoarea
Peretele taiat de linii in asteptare
Ma priveste compatimitor
Caci timpul s-a scurs
Si eu tot aici am ramas.

vineri, 2 decembrie 2011

Is it normal?

Frântă...

joi, 1 decembrie 2011

Piedica


"Prea era soare sau prea ploua, prea erau copacii verzi sau prea exploda aerul între noi când stăteam unul lângă altul. Prea ne doream, prea nu puteam."

Zully Mustafa - Nopti Orientale 2

miercuri, 30 noiembrie 2011

Black

marți, 29 noiembrie 2011

Moale

"soft as inside your teeth"

As fi crezut ca moliciunea se prinde
Numai de corpul tau, ca o a doua piele
Ca inteapa si ustura finetea ei
Tesuta strans sub buricele degetelor
Acolo unde ai urme circulare si fixe
Lucrate de creatoarea-ti perfectionista.

Dar am descoperit-o adanc in mine
Inradacinata in oasele netede
Prinse de sira spinarii, lungindu-se elastic;
Si dincolo de piele, sub buric
Acolo unde ma atingi in strafundurile albe
In mijlocul fiintei mele
Unde dincolo de sange si de oase
Pulseaz-un centru-albastru, moale
Un alt fel de cer deasupra mintii mele.

duminică, 27 noiembrie 2011

Iadul

"I believe I have seen hell...
...and it's white.
It's snow-white."


E pe buzele tale reci, lipsite de culoare, care par pudrate in alb, acoperind dinții și mai strălucitori - un număr infinit de pietre netede, ascuțite care mușcă permanent din gingiile înroșite de sânge.


E în fulgii ușori de vanilie din desertul de dimineață; în cei moi ce acoperă pielea frageda a porumbelului ce tremură la fereastră; în cei de zăpadă care-nțeapă irișii înlăcrimați din ochii copilului de iarnă.

E sub unghiile scurte ascunse sub mănușă, care transpiră vara a sânge și a durere strivită pe mușchii rozalii, tineri, neformați în vârful degetelor drepte. E în pielea albă, decolorată de frig; e în părul tău încărunțit de timp; e în făptura-ți albă, obosită, bolnavă de bătrânețe, de răutate, de chin.


E nimicul. Pustiu, neconturat, gol, mort în fericitul soare al tinereții. E infinit, tăcut, singur, același mereu. Este albul.

vineri, 25 noiembrie 2011

Album

As vrea uneori sa strang undeva
Intr-un loc ascuns, stiut numai de mine
Toata simplitetea pamanteana,
De sub respiratia profunda a cerului
Care o tine adormita
Si sa ma intorc la ea sa o privesc
De fiecare data cand as simti nevoia
Cand mi-ar fi foame de frumos.

..dar as fi egoista daca n-as imparti-o si cu voi.
album tumblr

duminică, 20 noiembrie 2011

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

 

"si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut..."

Adrian Georgescu

joi, 17 noiembrie 2011

Sufocare



O vreme nu am sa mai zic, nu am sa mai fac nimic. Caci daca m-as mai misca o data, intr-o singura clintire, mi-as pierde controlul iar trupul mi s-ar prabusi, fara vlaga, intr-un ultim scancet gatuit pe jos. Simt ca daca ochii mi s-ar ridica pe un petic de cer, ar orbi de atata stralucire, iar daca, intr-o clipa de ratacire, mi-ar aluneca pe podeaua imbacsita de praf ar orbi din nou, intepati pana la sange de privelistea murdara, țipând în pupilele dilatate o negare disperată. În fine, simt că și dacă pieptul mi s-ar ridica să respire, într-un moment de liniște, m-aș sufoca pe loc, atât de slăbit îl simt.

luni, 14 noiembrie 2011

Alergand in gol

Imi simt capul alunecand dureros
Pe gatul lung din matase fina
Uita sa atinga in cadere sira spinarii
Caci ea nu mai e parte din faptura bipeda
Ce traieste moale intr-un vid fara de oase
Fara sustinere, mereu in cadere
Inecandu-se iar si iar
In gaura din mine

Te vad in departare
Te apropii ca un vis neinchipuit de alb
Esti o durere dulce ca de zahar
Cand te strang intre dinti simt ca pocnesc
Usor, pierzandu-te
Printre gratiile de guma ale gurii mele.
Te scurgi in aer
Ma ningi in stomac
Ma dori, ma doare
Imi umpli golul de zapada rece
Te ingheti in mine, te culci in puful alb
Ma gadili cu pene din aripile tale;
Iti pot simti rasuflarea trecand peste orizont
Si aud o zare cantand apusu-n mine
Atunci cand voi fi adormit de mult
Si voi fi uitat ce inseamna sa te sfarsesti
Caci am murit demult
Si nimic nu sunt
Nimic,

Nimic.

duminică, 13 noiembrie 2011

Scrisoare catre voi


dragul meu...
...blog,

Stiu ca sunt in urma cu urarile, dar cred ca nu am fost pregatita pana acum sa iti urez asta cum se cuvine. Azi implinesti fix un anisor si 9 zile. Nici mie nu-mi vine sa cred cat timp a trecut, ma simt de parca ar fi fost ieri ziua de 4 noiembrie cand te-am "desenat" pe hartia alba, tanar si nerabdator cu praf din gandurile mele si culoare din simtirile pe care ti le-am impartasit timid de fiecare data, mai mult sau mai putin reusit. Nu-mi vine sa cred ca ai supravietuit atator tentative de stergere, ca ai trecut odata cu mine, imbolnavit de durere sau radios de atata fericire incat mai aveam putin si-ti taiam suflul. Nu pot sa-ti promit nimic nici de acum inainte, dar sper sincer sa ne intalnim si la anul pentru o noua aniversare.

P.S.: Vreau, de asemenea, sa va multumesc si voua, toti cei care ma cititi zi de zi si sunteti mereu acolo, mai in umbra, mai cu un sfat sau cu o tresarire la gandurile mele. Va multumesc si sper sa mai fiu o bucata de vreme aici, sa va bucur si sa nu va dezamagesc!

Cu drag,
a voastra, Rosaline!

vineri, 11 noiembrie 2011

Choses des femmes V


"Exista o femeie. In saptamanile cu sot ma iubeste, in saptamanile fara sot ma uraste, dar in fiecare saptamana vrea sa imi schimbe viata.
Cel mai incantator ii este zambetul. E ca o marturie a existentei lui Dumnezeu. 
Exista o femeie. Ma uraste. Are ochii gri, la fel ca ai mei. Si pentru ca ai mei sunt ca ai mamei mele, ma uit la privirea ei de parca as fi ajuns acasa."

"O femeie" - Peter E.

joi, 10 noiembrie 2011

Însemnul

"Alerg desculţ,
cu pieptul dezgolit
prin viscolul de fluturi."

Ma-nvarteam si rataceam
pe poteci crapate de piatra ascutita,
rupte in sute de directii,
cautand prin iarba zvantata,
pe bolta insangerata,
un semn, o urma 
a ranii adanci, prelungi 
ce intarzia s-apara
pe trupu-mi îndoit
de durere.

miercuri, 9 noiembrie 2011

The perfect world

Asa ar arata lumea perfecta in viziunea mea...
Dar in a voastra?

marți, 8 noiembrie 2011

And...cut!

"Gândurile ce-mi trec prin cap sunt ca niște desene proaste. Ar trebui sfâșiate imediat."

Colecționarul - J.Fowles

vineri, 4 noiembrie 2011

Contradictie

"Nu-i lung pustiul daca are un sfarsit"

Nu-i prea mare cerul daca, intinsa pe jos, il pot cuprinde cu bratele de la un capat la altul, il pot strange si apropia, sa-mi atinga pleoapele, obrajii, sa-l simt proaspat, albastru in mine pana acolo unde se loveste de pamant.
Nu-i prea intinsa marea cand, privind-o din avion, o pot cuprinde de la coada ochiului intre doua degete, o bula transparenta de apa pe care o pot inghiti intr-o clipita si nu mi-ar potoli setea.
Nu-i prea greu drumul daca, la capatul lui, te gasesc pe tine, fericirea si o clipa de ragaz.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Bonjour...


"Salut!...c'est encore moi."

marți, 1 noiembrie 2011

Tirada inocenților I

"Ne priveam si taceam
 Si stiam ca ne iubeam..."

Erau intinsi pe iarba, unul in spatele celuilalt, in umbra arborelui inalt ce-i strangea ca intr-o imbratisare sub ramurile batrane, groase, recomfortant de aspre parca deasupra lor. Fosnetul frunzelor, vantul usor li se plimba pe langa urechi, pe sub ochii stransi intr-o negare incapatanata, refuzand sa-si curga suferinta in lacrimi.
El se intoarse spre ea, rasarindu-i brusc deasupra fetei imbujorate. Ea tresari. I se paru pentru o clipa ca are soarele in ochi, atat de luminos si de dureros de perfect. Se uita la el si isi schimba expresia imediat, in privire rasarindu-i o lucire malitioasa.
-Ma gandeam. Astazi, am vorbit cu cineva si...
Lasa fraza in aer.
-Si? Despre ce ati vorbit?
Ea il mai privi o data cu atentie. Pe fata lui nu se clintea un muschi, era complet indiferent. Atunci se hotari.
-Despre iubire.
-Mmm...
-Despre persoana iubita, despre tine...
-Si ce anume?
-Ii spuneam...ii spuneam ca as face orice pentru tine, absolut orice. Si stii? Nu vorbeam serios. Cred ca nu gandeam limpede. Nu as face totul pentru tine. Nu chiar.
Privirea lui neclintita, lipsita de expresie nu se schimba, lucru care o facu sa simta un junghi in stomac.
-Ah? Nici nu ti-am cerut asa ceva. Nu exista alt lucru pe care ti l-as putea cere, in afara de tine. Inca mai esti, nu-i asa?
-Inca mai sunt unde?
-Aici . Inca mai esti cu mine.
-Nu este o intrebare...
-Nu. Nu am nevoie sa mi-o spui. Te vad - esti aici. Pentru o ora, pentru cateva minute esti numai aici, nicaieri altundeva. Cu mine. Este tot ce am nevoie.
-Oare?
-Da. Nu ti-am cerut niciodata mai mult. Si nici nu o voi face vreodata.
-Sa inteleg ca tot ce vrei tu este putina iubire...
-Ai inteles gresit. Tot ce-mi doresc eu este o secunda. O secunda cu tine. Nimic mai mult.
-Nici macar pe mine? Pe mine cu totul? Cu iubirea, cu atentia, cu sprijinul meu neconditionat? Esti sigur ca nu-ti doresti sa exist numai pentru tine, sa ma trezesc dimineata numai pentru tine, sa ma duc la culcare cu chipul tau in gand, sa continui sa fiu numai pentru a-ti fi tie draga? Pentru milioane de secunde exact ca aceasta?
-Ar fi imposibil. Secunda aceasta este ceea ce este pentru ca asa mi-o imaginez eu. Nu am crezut niciodata ca ai putea fi asa...Tu nu esti asa, nici in oricare alt fel pe care ti l-ai putea inchipui pentru mine. Nu ar conta niciodata. Tu esti "tu" din mintea mea. Nu te-ai putea schimba nicicand. Tu esti "tu" a mea, numai a mea. Orice ai face dupa aceea - dupa clipa aceasta - nu ar mai conta. Nu ti-ar schimba imaginea pe care o am despre tine. Tu esti aceeasi, mereu, iubita mea, cea de aici, cea din momentul acesta si din ziua de maine si dintotdeauna. Nu as putea niciodata sa-ti cer sa existi numai pentru mine, caci atunci ai fi alta. Si nu te-as mai putea dori.
-Cum adica? Vrei sa spui ca nu ma doresti pentru totdeauna? Ca nu ma vei dori langa tine mereu?
-Ba da. Mi te doresc asa cum esti acum, neschimbata. Dar acest "tu" ar inceta sa mai existe odata ce ai fi cu mine.
-As fi o parte din tine...
-Ai fi un alt "eu". Iar eu nu vreau sa ma iubesc pe mine, cand ma uit in oglinda sa ne vad pe amandoi,  de doua ori "eu". Prefer sa te iubesc pe tine.
-Nu ca pe o parte din tine...
-Nu. Doar pe tine. Nimic altceva.

luni, 31 octombrie 2011

Halloween fericit!

Anul acesta m-am gandit. M-am gandit la o sarbatoare, la mai multe. Cumva, fiecare are magia ei. Cumva, ziua asta este speciala. Si, ca orice lucru special, vreau sa il impartasesc si cu voi. Asa ca, va doresc o noapte cat mai lunga, impodobita cu mirosul placintei roscovane de dovleac in cuptor, cu povestile de groaza care-ti ridica parul de frica si, bineinteles, o noapte plina de imaginatie si spirit, caci voi faceti pana la urma sarbatoarea aceasta atat de speciala, prin faptul ca, mai mult sau mai putin, credeti in ea si o simtiti in adancul vostru, un adanc mai infricosat si mai zbarlit de teama, ce-i drept:D