duminică, 19 iulie 2020

Clatite


Ochii bunicii mele zâmbesc mai fericit
Acum mai mult decât în toate celelalte dăți în care ne-am văzut
Se poate pentru că ține atât de puțin minte
De ce s-a supărat acum câteva minute
Încât e mai mult fericită
Decât supărată.
Cum vine asta?
Să uiți ce te face trist.
Miros clătita asta și îmi amintesc de zilele noastre
La Caracal, când nimic nu se întâmpla,
Și voiam să fiu om mare
Și o așteptam cu nerăbdare
Pe mama când venea să ne vadă
Cu mirosul ei dulce de flori, pantofii cu toc
Și fâșâitul ăla proaspăt al hainelor ei
Când intra pe ușa de la terasă
Cu câinele între picioarele ei.
Țuchi, dă-te jos!
Țuchi care a plecat de mult
Se spune că atunci când își simt sfârșitul, câinii ne părăsesc
Poate de aceea am venit atât de puțin în ultimii ani
Nu am vrut să simt sfârșitul
Mănânc clătita asta și e mai bună ca niciodată
Aș vrea să fie tare și prost făcută
Așa cum îmi ieșea
Când eram om mic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu