Clatite

Ochii bunicii mele zâmbesc mai fericit

Acum mai mult decât în toate celelalte dăți în care ne-am văzut

Se poate pentru că ține atât de puțin minte

De ce s-a supărat acum câteva minute

Încât e mai mult fericită

Decât supărată.

Cum vine asta?

Să uiți ce te face trist.

Miros clătita asta și îmi amintesc de zilele noastre

La Caracal, când nimic nu se întâmpla,

Și voiam să fiu om mare

Și o așteptam cu nerăbdare

Pe mama când venea să ne vadă

Cu mirosul ei dulce de flori, pantofii cu toc

Și fâșâitul ăla proaspăt al hainelor ei

Când intra pe ușa de la terasă

Cu câinele între picioarele ei.

Țuchi, dă-te jos!

Țuchi care a plecat de mult

Se spune că atunci când își simt sfârșitul, câinii ne părăsesc

Poate de aceea am venit atât de puțin în ultimii ani

Nu am vrut să simt sfârșitul

Mănânc clătita asta și e mai bună ca niciodată

Aș vrea să fie tare și prost făcută

Așa cum îmi ieșea

Când eram om mic.