luni, 29 august 2011

Suflete de flori

Multi dintre noi suntem veniti dintre nori
Cu soare si ploaie drept bagaje,
Cu sperante simple, dar desarte
Pe meleagurile sufletelor moarte.

Ne-am nascut langa aurore
Botezati cu apa de roua
Am inflorit fericiti, indragostiti
Cu razele de soare
Iar pana la asfintit am imbatranit
Alunecand pe pamant drept flori
In gradinile de jos, de langă case.
Asa cum am aparut, am disparut incet
Coborandu-ne crestetul greu de petale
Si cazand cu inimile aproape pustiite.
Am fost legati de pamantul care ne chema
Pe zi ce trece, tot mai adanc
Iar noi, cazand, nu mai eram noi insine
Intr-o ultima  ridicare chinuita a tulpinii
Catre cerul care odata ne-a zambit,
Dar care acum s-a intunecat de noapte.

4 comentarii:

  1. si se intuneca prea des..
    ~Apropo, cred ca m-am indragostit de papadia aia 8->

    RăspundețiȘtergere
  2. ...sper sa se insenineze, din nou, curand...

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte profunda postarea...
    Si adevarul e ca toti suntem niste flori plapande chiar daca multi nu o arata...

    RăspundețiȘtergere
  4. n-am mai trecut de mult timp pe la tine, minunat poem!

    RăspundețiȘtergere