joi, 22 ianuarie 2015

Bird people



„Te iubesc”, “îmi lipsești“ – cuvinte pe care nu mai poți să le oprești. E ca și cum corpul meu nu-și mai poate regăsi o limbă proprie, ca și cum de fiecare dată trebuie să vorbesc prin tine, să mă lipesc și să reies prin tine – prin pielea ta, ca un filtru gros prin care toată pielea mea – tot ce am eu – dispare și devine tu – un tu mai iubitor, mai narcisist care-și adoră și-și ține corpul strâns într-o îmbrățișare, admirându-se în toate laturile sale. Nu mai suntem o singură figură acum – suntem opt, suntem șaișpe, suntem șaiș’patru, suntem sute. Suntem numere pare, împărțite în perechi, două câte două – două sărutări, două limbi, două vorbe, două limbi... două corpuri, două capete, două corpuri, două bărbii, două corpuri. Doi ochi – lipiți unul de altul, neodihniți, neobosiți – doi ochi.  Două limbi – vorbite, violete, vârâte, nevăzute. Ca la gâturile lungi de struți care țipă și se retrag înapoi sub crustă –să fie singuri, nevăzuți, să se iubească în limba lungă, pământie, de neconfundat de dedesubt. Când noi vorbim – vorbim amestecat, în păsărește, bâlbâit, ca la handicapați, iar gurile ni se unesc în două limbi să scoată cuvinte pentru ceilalți, dar a devenit din ce în ce mai greu, și am înțeles că timpul irosit pentru ceilalți l-am întoarce mai bine în noi. Atunci când am uitat să mai vorbesc, am înțeles să mă odihnesc în tine, în locul secret unde lumea a obosit să ne mai caute și de noi nu le-a mai fost dor:
...două păsări nebune care au murit pe limba lor.

4 comentarii:

  1. Imi aminteste de un articol mai vechi de-al meu inncare întrebam daca o sa fim doi, nouaspr sau saizeci si noua.. Ceva in genul asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mereu ma minunez cum reusesti sa scrii lucruri care imi sunt atat de in suflet si atat de in minte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti multumesc mereu, draga si fidela cititoare :)
      daca nu ar fi, chiar si uneori, oameni ca tine, probabil ca nu as mai alege sa scriu aici

      Ștergere