Adieu au langage

Mă cerți că nu ascult ce spui. Dar poate ai uitat să asculți ce simt.

Cât timp să fi fost de când urechea ta nu s-a mai lipit de pieptul meu să asculte memoriile liniștite curgând înăuntru? Cât timp să fi fost de când tâmpla ta nu s-a lipit de a mea să liniștească valma de cuvinte inutile care se spargea la maluri? Cât timp de când buzele tale nu s-au lipit de gâtul meu să-mi sărute cu nervii striații de amintiri, și cu drag să pună cap la cap sentimente pe nisipul ce s-a asternut? Cât timp de când buzele tale nu s-au mai lipit...

...de nicio parte din mine. Doar de tine, și de ele, între ele. Plescăind, rotind și plesnind – totul ca să articuleze, să arunce încă câteva din cuvintele tale lăudate. Pentru care nu am nici urechi, nici inimă să le mai ascult.