Mereu ti.am spus ca m-as simți ca un om al străzii fara dragostea ta. Mereu mi a fost teama ca voi ajunge așa cândva, si tu îmi promiteai ca nu se va intampla asa ceva. Mi-era frică de oamenii fară casa, pentru ca ei au ajuns așa ca nu era nimeni care sa ii iubească. Mergeam împreună și spuneai ca mâna mea nu va da drumul niciodată la mana ta. Nu a facut-o, dar tu singur ai inceput a te dezlipi de ea. Promiteai cuvinte goale ca toate sentimentele tale. Am rămas pe drumuri, așa cum unui copil i se spune ca i s-a terminat timpul in propria casa. Trebuie să-si păzească propriul spate de acum. Si daca ii e dor de cineva, de cineva din vechea "casa mea"cu atât mai rău, caci dorul nu o sa ii tina de cald când o sa se scufunde-n hău. E mai frig aici decat in tot viscolul de afara. Si gustul dinauntru e mai negru decat cafeaua cea mai amara. E-o gaura mare in pământ de-o vreme. Azi am dat bani la femeile străzii si am realizat ca.s mai săracă decât ele.
"But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams."
W.B. Yeats
Îmi place în casa ta, trebuie să aprind lumina cand intru.
RăspundețiȘtergereO tresărire pentru Simple Things (n-am mai ascultat-o de mult).
P.S. încă una pentru citatul din Yeats,
și încă una pentru postare și să nu mai dai bani la oameni pe stradă.
Nu ii ajută cu nimic.
Tot timpul închid lumina înainte de a ieși.
Aww. Ce comentariu dragut, cum n-am mai primit de multa vreme, nici eu, nici casuta mea de aici.
ȘtergereIti multumesc.
Cu multă plăcere Frau Rosaline.
Ștergere