Notițe XXXIX

Înnoptează în mine.

Din senin

Din senin am legat un corp nou
Care nu mai plânge.
Acum episoadele lui au devenit legende
Despre care se vorbește numai la foc de tabără
În nopțile cu groază și fantome;
Dar chiar și atunci te am pe tine
Să îmi spui ce e doar un coșmar
Și ce e o realitate
Atunci când mă trezești dimineața
Formată din senin și piele.

Renovare

Edvard Munch. Weeping Girl. c. 1907

Degetele înghețate mă dor
E ca și cum am devenit conștientă de ele
Până acum mă desprindeam imediat de mine
Și nu mă ținea nimic la pământ,
Acum îmi simt oasele pentru că cerul e mai aproape
Iar membrele mi se alcătuiesc rând pe rând.
A încremenit în mine un sentiment
Și s-a stabilit acolo. I-am făcut casă nouă
Mai bine zis, i-am renovat, iar urâțeniile le-am dus în pod
Au început să se umple de praf, e incredibil
Cum durerea nu mai e proaspătă și a început să expire
Până acum aveam furnizori nenumărați
Dar se pare că au plecat din țară
Acum că nu mai sunt păsări, nu mai cade nimic putred din cer
Mă mulțumesc cu găurile mele
Acoperite cu zăpadă.

Atunci cand patul se desparte

Atunci când patul se desparte
Mă prinzi imediat.
Azi noapte am visat viespi
Și m-am trezit cu spatele ud
Pe care m-ai mângâiat
Până am adormit la loc
La tine în brațe
Sunt doar flori
Insectele au murit.
E ceva frumos la anul ăsta
Care a început fără pic de îngheț,
Ca altă dată,
Și care a continuat ușor până m-am îmbrăcat
În brațe
La siguranță,
Ca să se închidă atunci când aveam deja un zâmbet pe chip;
Așa cum au fost găsiți doi morți într-un accident de mașină,
Pe noi o să ne găsească la primăvară.

sursă foto: cocofactory

Firul

Aș vrea ca măcar de data asta ceva să dureze.
Aș vrea ca timpul să dureze
Ca un fir de ață care nu poate să se rupă
Pentru că l-am dat cu ojă
Ca să nu se ducă mai departe.

Pasta con lăv

• Otto Muehl photography

       

Pasta con lăv, pentru că suntem o limbă literară
Dar ne iubim ca italienii într-o țară balcanică
Și petrecem literalmente
Zilele de sărbători nu cu bucate tradiționale
Ci cu mâncarea noastră preferată
Pe care am făcut-o special după o rețetă
De pe iu-tub pentru iu-bit
Într-o dimineață de decembrie.
Ce se întâmplă când uiți să mai pui piperul
Peste pastele proaspăt gătite?
Te uiți că ai oregano în dulap;
Chiar și când nu mai poți să condimentezi
Cum ai învățat pe vremuri,
Încă poți găsi soluții noi
Pentru iubiri vechi.

Notițe XXXVIII

Am o bucățică de suflet care gândește în mine despre moarte.
Uneori nu pot să cred cât de mult am ajuns să o iubesc
Încât mi-e greu să nu o ascult atunci când începe să turuie, iar eu uit și cum mă numesc.
Eu încă nu știu ce parte ar trebui să amuțesc
Și nici ce îmi doresc
Cu adevărat.

Notițe XXXVII

Vreau să mă bag cu tine în cadă.
Vreau sa-mi întinzi pielea de pe spate,
pentru că m-am strâns cu zilele
de la stomac
vreau să dai drumul la robinet
și să punem dopul
cel puțin pentru o oră
apa va fi caldă
iar eu o să uit cât e ceasul
la lumina becului de spital
așa m-am născut
și așa am să mor
în apă caldă
și un om care mi-e drag.

Werewolf

I recognize a full moon with my windows closed
I can hear it
Even when my mind is asleep, my body listens
With my bones I can feel its cold
They get stone hard and fall inside
Bright white
And so heavy they hurt
That's how I know it starts
The last phase, the full face
Of a lady I used to know
From the books of my childhood.
Now she stares blankly in the sky,
She is my phantom in disguise;
Nobody knows the two of us have known each other
We are like old lovers
And she climbs up there to haunt me
Because I've grown old
And forgot how to talk to her
Now we sit in silence, but I understand
The time of love is long forgotten, but undead.

Vreau sa imbatranim

Nu credeam ca va veni timpul
Pentru a grabi timpul.
Ai venit si ai zis ca te-ai saturat
Sa fii tanar nu e ce ai sperat
E prea obositor, si nu ai fost facut pentru asta
Tu esti ori pentru a trai in trecut, ori in viitor
Asa ca te-ai intors la o amintire
Si i-ai spus "hai sa imbatranim acum
Si sa ne tinem ca doi betegi
Care se uita pe geam la peisaj
Din fotoliile care se leagana
Asta e tot ce am vrut, sa fiu leganat
Fara sa trebuiasca sa ma mai gandesc
Ca nu sunt tot ce au vrut ei sa fiu
Sau tot ce eu am sperat
Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ
Timpul tineretii nu e pentru mine
Vreau sa ma intorc cu tine
Cand eram fericit
Si, ca un batran, sa ma strang.

Flatline

Emma Vo

She says to the man "get out"
and he asks "are you sure"
yes, she is.
I want to be left alone
I have never wanted this
but now I do, and now I understand
the beauty.
Her brain is dead
and it's no sorrow in this feeling
only a peaceful flatline.
She has no wish for pleasantries
no need for goodbye
just an ache for silence.
She pets her cat
how she loves her
after all this time - it's funny
the only one with whom she can sit in the dark
push or hold, throw without arguments
with no need for further reconciliation
she just knows she can call it back whenever she wants
and stay with completely silent
almost as part of the scenery
they are both completely still, and a bit dumb
when the night comes
and the feeling is numb. 

Burials

Jenny Hval photo

I am going to live peacefully now.
My friend once told me
All those that don't look for you
Must be left behind, in time,
Put flowers to their graves once
And never visited again.
So I stopped being always
The first to ask her "how are you?"
Weeks have passed,
but she never came,
I've kept waiting and wondering why
So I left her a message
And never looked behind.
Nothing is irreplaceable,
My dear one once said
Nothing is needed,
But everything is desired.
I left that one chasing rabbits
And, when new year came,
he forgot to look home for me
so I locked the door past midnight
and left him out.
I will stick to my hunger for now
A fasting
For I am still mourning
The fresh death
Of all that was me, not needed,
So I left behind.

Happiness

Sérigraphie, 3 couleurs.

Happiness is a thing that grows. 
There was a time when you used to grow things
You liked to take your time
to get to know
a body like you do with lands
learning and drawing all its maps
but you no longer like time, you fear it.
You must have everything now, and it must be cheap
colorful and bright
satisfying, and quick.
Nothing leaves a good aftertaste anymore
and nothing lasts.
Pleasure only asks for more pleasure
you get wasted no matter the time of day
nor the packaging in which it comes, as long as it's right there
reachable, in a market shelf next to your hand
without needing to talk to it, argue or understand;
you take women like you take your meat,
both pleasing you below the belly;
you take your coke and you take your weed
you take your cigarettes and then remember you have to feed
the taste of junk food asks for soda and Popsicle water
to wash the burn
after all this nonsense, but you never learn.
What is left in the morning?
besides a pain in the stomach, and no heart towards to torn.
I had wished to take you as my friend
I had wished you a world of love
a family, things that grow.
A lifetime of happiness
but you hate time
so you choose life, little cricket.
While the ant stands the test of time
and builds happiness
for herself and her kind.

Love

Love grows out of me like hair
There's nothing you can do to stop it from growing
It is true it hurts when they cut it off
And it is true it has been short
And falling lately
But it is there, and it is soft,
And it will never stop, only change colors if it may
As does my love for you
Always different, always present.

I wish I were bald
Then the sun would shine onto my skin clearly
No beautiful words
No cheatings
And I could see the world for what it is
But then I would be dead.
My hairs are what I refused to forget
They are filled with smells, they carry time
And I keep them dead like photographs
Stuck with duct tape in my diaries.