marți, 4 iunie 2019

Instrucțiuni privind urcatul scărilor

Scriu asta sperând că nu este prea târziu să aduc o corecție la cartea lui Cortazar
Știu că el a dat o definiție literară procesului de a urca scările
Felul în care, anatomic vorbind, îți răsucești corpul astfel încât, pas după pas
Făptura ta să se ridice pe suprafața deformată a solului care
Vrei, nu vrei, te-a suit cu câțiva centimetri și, dacă ești norocos
Sau nenorocos în cazul meu, care mi-e frică de scări,
Cu câțiva metri deasupra pământului și mai aproape de cer.
Pentru mine nu ar fi fost așa de ușor să învăț acest proces
Dacă, încă de când eram mică, nu ar fi fost o mamă, un tată, o bunică
Să mă țină de mână și să meargă în fața mea, să mă aștepte
Plini de încurajări, mai ceva ca mersul la oliță,
În timp ce oameni din spatele meu mă ocoleau, și deodată
Nu mai era nimic pe lume în afară de mine, mâna lor și o treaptă de scară.
Nimic nu ar fi putut face acest lucru mai dificil decât apariția în viața unui
Copil mare de 10, 15, 18, 20 de ani
A scărilor rulante
Nimic nu mă paraliza mai tare decât sfârșitul
Treptelor care intrau sub pământul aerian
Una după alta, una după alta,
Îi întrebam ce se întâmplă dacă nu eram atentă
Și îmi intrau picioarele acolo
Mă gândeam că le fac terci
Ca în desenele cu Tom și Jerry, când tălpile se fac plită
Și, ca să mă sperie, adulții îmi spuneau că o să-mi rămână prinse.
Cred că, și când am crescut, am păstrat o frică nenaturală de scări
Mai ales dacă le priveam întoarsă
Iar șirul nesfârșit de trepte paralele părea o dungă dreaptă până la pământ
Numai dacă nu m-aș fi oprit din încleștat
Mâna pe balustradă
Dar totul s-a oprit atunci când am primit ghidul de instrucțiuni privind urcatul scărilor.
Mi l-ai dat într-o zi de iarnă, când nu era decât o treaptă între noi și șina de tren
Acolo unde nu exista reazem,
Și nu aveam încă îndrumător la așa ceva,
Dar nici îndrumător către pielea ta
Așa că atunci când m-ai luat prima dată de mână a fost și prima dată când nu am mai avut un sprijin stabil
Căci învățasem să mă agăț de mâna ta, și de atunci numai de mâna ta
Plutind pe lângă șolduri, plutind deasupra capului, sub coapse când mă luai pe sus de după bănci
De după pilonii pentru mașini, de după garduri, de după borduri, de după scaune, de după poduri,
Oriunde vedeam o crestătură de pământ, mă suiam, era scara mea, o scară nouă, nemaiînâlnită
Fără alte trepte, fără rulmenți, dar mai aproape de cer, și mai aproape de tine
Căci știam că, oriunde era rost de scară, veneau și mâinile tale - sprijinul adiacent, obligatoriu, nelipsit
Și peste tot unde ne găseau scările, corpurile noastre aveau un pretext să se atingă
Iar eu, ca un copil, să fiu luată în brațe.
Gasisem un nou mod de a trăi cu fricile, un manual pe care îl puteam înțelege fără traducător
Mâna ta îmi transpunea cuvintele prin piele
Atunci când mă ocrotea
Pe stradă, prin blocuri, prin curți, prin metrou, prin trenuri, prin clădiri fără nume, pe care nu le vedeam
Așa cum mă transportai câteodată pe tălpile tale ca pe fetele tinere pe care abia le învață să danseze
Și mergeam așa, lipiți, eu cu capul între claviculele tale, tu cu un cap mai mare decât mine îl cuprindeai perfect
Și te uitai înainte, ca să vezi drumul pentru amândoi.
Nu există alte căi mai bune de a trece scările rulante decât prin a ține
Capul cuiva drag în brațe, cu o treaptă sub tine
Și nu contează că scările se termină și tălpile tale ajung la sfârșit
Prin converșii cumpărați de tine nu mă frânge nimic, și nimic nu mi-i poate da jos din picioare
Și nu contează că e frig sau avem cumpărături grele în mâini
Ne descheiem la jachete și ne încălzim cu burțile, iar plasticul e mai ușor de ținut
Cu patru mâini.
Aș vrea să îți amintesc totuși, celui care citești,
Că dacă ai venit aici să cauți un manual provizoriu pentru fricile tale permanente
Sau instrucțiuni de păstrare pentru mijloace de sprijin plutitoare
Ai să rămâi dezamăgit
Căci mâinile care se ating se uită, iar peste zile - nu îți spun câte
Depinde cât ești de norocos
Te vei agăța tot de balustrade fixe, dar stabile
Peste care își trec degetele zeci de alți escaladori
Dar ele sunt mai sigure, și mai de încredere
Ca să nu-ți rupi în cădere picioarele
Dar nici inima. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu