Zgomotul florilor de tei este singurul care mai întinde un braț până la mine
Unul pe care să îl pot simți, în orice caz,
Pentru că e familiar.
Parfumul înăbușitor și fierbinte a înlocuit fiolele mele de levănțică înainte să adorm
Simt că se întinde în toți pereții acestei camere, și nu numai
Căci se împinge în cer și în străzi seara, când mă duc singură acasă
Și mă face să simt că sufocarea din plămânii mei din ultimele luni
Nu mai este un lucru atât de intangibil
Căci îl simt peste tot în jurul meu acum
La fel cum am primit și ploile de la ziua mea încoace
A fost ca un dar când mă rugam toată ziua să nu ies din casă
Cu capul sub duș, sub chiuvetă, sub sticlă, sub sunete de apă lăsate pe telefon pe repeat
Fără altă posibilitate să mă calmez
E o neliniște care plutește in copaci
Pe frunze, pe flori de tei, pe crengi îngreunate de la atâta ploaie
Mă simt vinovată când văd copacii mai scunzi la fereastra mea
Mă simt vinovată când aud tunete și pisica se ascunde sub pat
Mă simt vinovată când aud oameni care nu pot să iasă din casă
Din cauza străzilor inundate de apă și tei
Pentru că e tot ce mi-am dorit de o vreme
Atunci când nu am putut să mă culc, și ți-am înăbușit numele sub apă și parfum floral
Pielea mea e ca o masă mucegăită pe care au crescut ciuperci de la atâta somn
Aș vrea să nu mai fie nevoie să deschid ochii
Și să simt gâdilături atunci când încep să-mi crească tulpini subțiri din urechi și de pe buze
Trăiesc un coșmar infinit de când ai plecat, și aș vrea să știu cum să mă trezesc
Dar corpul și anotimpul ăsta au devenit lăcașuri pentru gândurile mele de moarte
Pe care, dacă nu pot să o provoc, o împrăștii și o hrănesc.
De fiecare dată când cerul se oprește, mai face un ocol și se întoarce la mine
Îi dau amintiri proaspete să înceapă să plângă
Și apoi mă lasă stoarsă pe un parchet fără covor
Lângă draperia groasă pe care tu m-ai rugat să o dau la o parte
Ca să nu mai stau în întuneric
Chiar și când nu e noapte.
 |
| photo: Hôtel Monterey 1973, dir. Chantal Akerman |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu