Din somn

"Lumina orbitoare care se reflecta in ferestrele casei ii pata obrazul, trezindu-l din somn ca o iubita."

As I lay dying

"Degetele ei erau din sticla pura. O sticla neteda, transparenta, lucitoare. Semicercuri lucitoare de lumina ii margineau fiecare unghie si fiecare cuta dintre incheieturile fiecarui deget. Vazute prin degetele ei, punctele argintii de pe patura se reflectau in vapori metalici. Talpa era si ea din sticla, dar mai intunecata, si isi pierdea din transparenta treptat, pana cand, in apropierea calcaiului, i se imbina cu pielea: opaca si rozalie ca oricare alta. Si totusi... Cei cativa centimetri de tranzitie il uimeau si mai mult decat degetele din sticla solida. Oasele se conturau de-abia vizibile inauntrul talpii, dupa care deveneau albe precum crinii si clare in apropierea gleznei nealterate, fiind invelite in ligamente rosii translucide, ce se unduiau in straturi din ce in ce mai dense. In interiorul talpii, firisoarele de sange erau blocate, atarnand ca niste vartejuri de vopsea in blocuri de marmura. Iar in sticla erau anumite locuri in care pietrificarea nu se desavarsise: cate o alunita punctata parca cu creionul sau cate un fir de par blond si fin.
Dormea in continuare adanc."

Ali Shaw - "Fata cu picioare de sticla"

Mi-ar fi placut sa ma nasc din ideea perfecta a cuiva

"Mi-ar fi placut sa ma nasc din ideea perfecta a cuiva", gandea ea, asezata sub lumina palida a diminetii cu firele de par imprastiate deasupra capului precum o panza de paianjen. "Doar printr-o idee, printr-un gand placut, eu as fi putut sa exist si as fi fost mult mai fericita decat sunt acum. As fi capatat contur prin placerea cuiva, prin plasmuirea unei imaginatii mult mai bogate si mai complexe decat a mea. As fi fost frumoasa, mult mai frumoasa decat cea mai splendida realitate, deoarece nu as fi existat cu adevarat. As fi fost o simpla idee. Placuta. Frumoasa. Gata sa dispara in orice moment."
Soarele ii prinse o geana si incepu sa se joace cu ea coborand cate o culoare pe fiecare fragment si stropind-o cu lumina. Irisul ciocolatiu vorbea despre tristete, umplandu-se de un lichid dulce fara incetare si prefacandu-se in rauri sarate pe obraji. Era un flux continuu in ochii ei si o tristete simpla in gandurile ce cresteau sub coloanele de par negru pe crestetul ei cu forme neregulate. Era de o imperfectiune pura. Nimic nu capata un contur clar, incepand de la ondulatiile curioase ale firelor de par la formele diferite ale ochilor. Gura nu era sub forma de inima, ci semana mai degraba cu un strop de roseata scurs parca din greseala de pe varful unei pensule. Intre cele doua planete de apa ce tremurau in ochii ei, nasul ii cobora intr-o forma lina pana la varf unde se ridica usor in sus ca o incercare timida de a-si lua zborul. Tamplele-i erau liniate pe margini cu fire negre de par ce i se indepartau de fata, invartindu-se in graba spre capetele de o roseata electrica in lumina. Barbia subtire i se ridica cu aroganta in sus, coborand apoi in prapastia moale a gatului si a onduleurilor ce se continuau de acolo.
"Deloc perfecta, deloc normala macar". Suparator de stranie in lumina, cu reflexele rosiatice in par si valurile electrice pe care pareau sa le emane corpul ei in contact cu ceilalti. Doar daca ar fi putut exista altfel...

Ganduri in ceasca de ceai III - Chip din ceata

 

Ma uit peste masa

Fara sa clipesc, cu umbre jucandu-mi pe retina

La un chip de copil.

Daca-i inchid si inspir usor

Aburii parfumati dintre palmele mele

As putea crede ca pe sub pleoape

Se contureaza un profil

Din flori si ceata.

In alb negru

Ochii mei viseaza

Un chip tanar

Cu ochi tristi, pierduti.

Are buze asezate ca doua petale

Deasupra bobocului de floare

Ce-i creste din parul negru

Ca o perdea de fum.

Ii coboara-n franjuri 

In chip de gene 

Peste planetele mari

Profunde

Inchise

In doua cercuri 

De ceata.

Never let me go

 

Eu doar...pur si simplu nu pot sa spun nimic altceva. Asta e tot ce e-n mintea mea acum.

Camerele IV - Borcanul in care se-nvarte linistea

Sta asezat pe cateva carti

Care respira linistite sub el

Miros de foaie veche

Si de parfumul meu

Care pluteste prin camera.

Nu se aude niciun sunet

Nicio miscare 

Nu deranjeaza

Linistea placuta

Ce-l invaluie.

Il privesc intens

Insistent

Parca asteptand ceva.

Dar el ramane nemiscat

Nepasator la interesul meu

Neobisnuit

Pe care i-l arat azi.

E gol si acoperit

Caci eu nu tin muraturi

Insecte sau margele

Colorate

In borcanul meu de sticla.

Niciun fir de praf nu s-a lipit de el

Parca-i respecta tacerea

Si-i admira frumusetea simpla

Ca si mine.

Pe masuta mea se afla

Trei carti

Si un borcan

In care se-nvarte linistea.

 

Atinge, respira, asculta, gusta, indrazneste...

Atinge

Luna

Soarele

Stelele

Universul

O inima draga.

Indrazneste

Sa iubesti

Sa visezi

Sa simti

Sa zbori

Cat poti de sus.

Respira

Izul parfumat

Electrizant

Al aerului dintre noi.

Asculta

Fosnetul vietii

Glasuirea ezitanta a zilei

Si sonata subtire a noptii.

Gusta

Dulcele

Buzelor rosii

Patate de sirop de cirese

In miez de vara.

Alearga
Catre infinit
Pe strazile intinse
Cu o bicicleta
O foaie
Si un creion.

Deseneaza
Lumea
Viata
Culorile
Fericirea.

Ati putea sa continuati aceasta poezie? Sunt curioasa la ce va ganditi cand spuneti "simte, asculta, gusta, respira, atinge"...Sau puteti continua cu orice altceva.Mi se pare ca ar putea tine la nesfarsit...

Prea frumos pentru a face loc mie

"Nu puteam sa-mi alung sentimentul ca locul meu nu era acolo. Strazile erau mult prea frumoase pentru a face loc trairilor mele. Chiar in prima incursiune in oras, nu m-am minunat la vederea cladirilor, ci la vederea oamenilor de pe strazi. Cand paseau aveau acea gratie care parea sa spuna: "Nu-i asa ca suntem norocosi sa traim la Paris?"/ Pe toate chipurile, indiferent cat de diferite ar fi fost acestea, se citea aceeasi incredere in viitor. Eu nu eram ca ei, nu aveam ce cauta printre ei, caci viitorul ma astepta intr-o alta tara, una in care nu pusesem inca piciorul.
Cel mai mult imi placea sa ma inghesui intr-unul din vagoanele aglomerate ale metroului chiar inainte de inchiderea usilor. Imi placea sa ma lipesc de francezii aceia ciudati, sa le simt bratele si spinarile si marginile ascutite ale servietelor patrunzandu-mi in coaste.Atunci am simtit si eu ca locul meu era acolo, asa cum simteam cand cutreieram prin multimile de oameni din Nairobi. Imi placea mirosul puternic al metroului care comprima aroma oamenilor de pretutindeni."

Radhika Jka - "Mirosul lumii"

De somn sa picuri

Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr-un ceas gandesti la viata toata.

Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata ;
Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata,
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
...
Deodat-aud fosnirea unei rochii
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar maini subtiri si reci mi-acopar ochii.

(Sonete - Eminescu)
 

"Pour les petites gourmandes"

Inspirata de ideea Ioanei, mi s-a facut si mie pofta de niste dulciuri. Si nu neaparat de gustul in sine, cat de aspectul lor delicios, ornamentat cu arta si fantezie. Un talent minunat este acela de a fi in stare sa faci niste prajituri atat de atragatoare incat pana si cel mai inrait om pus la dieta ar lasa totul balta si si-ar bucura ochii si simturile cu asa ceva. Pofta, sau mai bine zis, priveliste placuta!...

Sursa:

http://mochacafe.info/page/10

Inspirat din postarea Ioanei:

http://ioanaradu.com/wet-senses-pentru-pofticiosi/#comment-5948

Ce se intampla noaptea

 

Ce se intampla noaptea

Cand luminile se sting

La ferestre

Iar stelele se aprind

Acolo sus?

Imi dezvaluie o lume fermecata

Populata de nori, stele

Spiridusi si planete 

Invartindu-se ca titirezele

Pentru distractia copiilor stelari.

Cand pamantenii adorm

Oamenii cerului se trezesc

Din somnul de peste zi

Si coboara pe scari plutitoare

Din paturile de vata

Ale norilor.

Ii privesc de la geam

Si m-ascund dupa perdea

De frica sa nu ma observe

Sa afle ca le stiu secretul.

Dar atunci cum mi se pare

Prin ochii de dantela

Ai broderiei de la fereastra

Ca un nor isi lungeste marginile fetei

Si-ntre buze-i incolteste

Un zambet fugar?

Norii de copil

Cand eram mica
Ma asezam pe iarba
Si priveam norii plimbandu-se
Aveau contururi neobisnute
De forme geometrice
Flori si animale
Balauri si pasari cantatoare
Ce treceau repede
Una dupa alta
Invartindu-se haotic
Inainte sa reusesc sa-i prind
In plasa mea de fluturi.

Nimic altceva decat acest moment

"Am ramas intins asa, cu capul la ea in poala, iar ea se juca cu degetele prin parul meu. Am inchis ochii si mi-am dorit sa nu se termine niciodata. Pana la sfarsitul timpurilor, nimic altceva decat acest moment." 

                                                                                  Daphne Du Maurier - "Verisoara mea Rachel"

What love means

"Love means never having to say you're sorry"

Oliver Barret - Love Story

Ce alte citate frumoase despre iubire mai stiti?

Camerele III - Cu ochii deschisi

Imi tin ochii larg deschisi
Uneori
Si imi dau seama
De lucruri pe care
Nu le putem observa
Pentru ca avem
Fermoarul tras la ochi
Cu atatea zavoare
Cate gene ne aluneca
Pe pleoape.

*
In metrou
Oamenii sunt prinsi
Ca in agatatorile
Cuierului meu
Unde hainele se odihnesc
Fiecare la locul ei.

*
La doctor
Pe scaunele de asteptare
Oamenii se asaza in fata usii
Precum pantofii pe presul usii mele
Calmi, tacuti,
Mai mult sau mai putin muradariti.

*
Cand plang
Fetele scaldate in lacrimi
Ale oamenilor
Seamana cu fereastra-mi aburita
Pe care desenez forme
Cu varful degetelor
Iarna.

Aduni lumina

Te-mbraci in negru
S-aduni primele raze de soare
Sa pastrezi in tine
Lumina si caldura
Acestei primaveri
Din cap pana-n picioare.

Pierduti pe drum

Ne-am pierdut
Este incredibil
Cum am reusit
Sa facem asta
Tocmai noi doi
Dintre toti ceilalti
Intr-un spatiu atat de mic.

Unde suntem?
De ce spui ca ne-am pierdut?
Nu vad decat lumina inainte
Simt prospetimea naturii
A aerului curat de padure.
Oare acolo suntem?
Intr-o padure?

In spatele nostru nu se vede nimic.
Sigur ca ne-am pierdut
Cum altfel
Am fi reusit sa simtim asa
Sa traim asa
Izolati de restul lumii
Ca doua flori rosii
Patate de iubire
In mijlocul crangului?

Suntem numai noi doi
Si o raza de lumina.

Mirosul puritatii

 

In spatele peretelui de catifea

Al pleoapelor

Se gasesc numai umbre
Culori
Si fluturi
Invalmasite pe o panza de ceata
A visarii.

Pielea iti miroase a iarba cruda
Iar parul a ploaie
Cand te strang in brate
Ma umplu cu primavara
Din fiinta ta.

Ma joc cu tine
Punandu-ti intrebari multe
Fara sens
Cu ochii pierduti in visare
Pe peretii stropiti cu dragoste
Ca un copil.

Dar nu mai suntem inocenti
Nici tu nici eu.
Numai primavara din noi doi
Miroase a puritate.

From Sarah with love