Mi-ar fi placut sa ma nasc din ideea perfecta a cuiva

"Mi-ar fi placut sa ma nasc din ideea perfecta a cuiva", gandea ea, asezata sub lumina palida a diminetii cu firele de par imprastiate deasupra capului precum o panza de paianjen. "Doar printr-o idee, printr-un gand placut, eu as fi putut sa exist si as fi fost mult mai fericita decat sunt acum. As fi capatat contur prin placerea cuiva, prin plasmuirea unei imaginatii mult mai bogate si mai complexe decat a mea. As fi fost frumoasa, mult mai frumoasa decat cea mai splendida realitate, deoarece nu as fi existat cu adevarat. As fi fost o simpla idee. Placuta. Frumoasa. Gata sa dispara in orice moment."
Soarele ii prinse o geana si incepu sa se joace cu ea coborand cate o culoare pe fiecare fragment si stropind-o cu lumina. Irisul ciocolatiu vorbea despre tristete, umplandu-se de un lichid dulce fara incetare si prefacandu-se in rauri sarate pe obraji. Era un flux continuu in ochii ei si o tristete simpla in gandurile ce cresteau sub coloanele de par negru pe crestetul ei cu forme neregulate. Era de o imperfectiune pura. Nimic nu capata un contur clar, incepand de la ondulatiile curioase ale firelor de par la formele diferite ale ochilor. Gura nu era sub forma de inima, ci semana mai degraba cu un strop de roseata scurs parca din greseala de pe varful unei pensule. Intre cele doua planete de apa ce tremurau in ochii ei, nasul ii cobora intr-o forma lina pana la varf unde se ridica usor in sus ca o incercare timida de a-si lua zborul. Tamplele-i erau liniate pe margini cu fire negre de par ce i se indepartau de fata, invartindu-se in graba spre capetele de o roseata electrica in lumina. Barbia subtire i se ridica cu aroganta in sus, coborand apoi in prapastia moale a gatului si a onduleurilor ce se continuau de acolo.
"Deloc perfecta, deloc normala macar". Suparator de stranie in lumina, cu reflexele rosiatice in par si valurile electrice pe care pareau sa le emane corpul ei in contact cu ceilalti. Doar daca ar fi putut exista altfel...