joi, 31 ianuarie 2013

Take me somewhere nice

Ia-ma cu tine si du-ma undeva frumos. Invata-ma sa pictez acest "undeva frumos" in albul simplu al mintilor noastre, fara culori, fara atingeri multe si cuvinte de prisos. Fara atata spoiala. Si taci... Taci din gura. Fa-mi placerea asta. Te-am rugat sa taci din gura... dar eu stiu ca tu ai sa stii sa-mi vorbesti si altfel.

Asa. Ma auzi acum? Stiam eu c-ai s-o faci. Tine-ma de mana. Te las sa ma atingi acolo pentru ca asa vreau sa ne vorbim de acum inainte. Si eu cred...ca daca mainile noastre stau strans lipite, trupurile noastre or sa stie sa-si vorbeasca singure, fara cuvinte, transmitandu-si unul altuia gandurile pe acolo, prin piele, oase si muschi si ramificatii de vene si nervi, ca la gemeni, ca la fapturile malformate care se nasc cu doua capete, cu doua inimi, cu doua suflete.

 Asculta-ma. Asculta-ma... Ma auzi? Eu numai tie iti vorbesc. Numai tie. Lor nu. Lor nu. Lor nu... Lor niciodata.


5 comentarii:

  1. Superbă ideea! Îmi place cum scrii!

    RăspundețiȘtergere
  2. "Invata-ma sa pictez acest "undeva frumos" in albul simplu al mintilor noastre"...Afrodisiac pentru frumusetea eterna a mintii neprihanite.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place mult sfarsitul. de parca oamenii strica ceva din fumusetea voastra ...<3 " Asculta-ma. Asculta-ma... Ma auzi? Eu numai tie iti vorbesc. Numai tie. Lor nu. Lor nu. Lor nu... Lor niciodata."

    RăspundețiȘtergere