As fi vrut sa ne
despartim – eu si corpul meu – astfel incat el sa nu mai ceara nimic, eu sa nu
mai am nicio nevoie, si sa ne eliberam complet. Asta as fi vrut – sa ne
despartim. Si, daca ne-am fi vazut vreodata intamplator pe strada, nu ne-am fi
intalnit, si nu ne-am fi salutat, pentru ca noi doi nu suntem simple cunostinte
care isi spun « salut » pe strada si trecem mai departe – noi suntem
mai mult, si nu suntem deloc. Doua parti, odata despartite, nu pot si nu mai au
dorinta a se mai lipi la loc. Suna urat « doua parti », nu-i
asa ? Dar noi ast-am fost. Doua parti, unul in celalalt, dar acum vreau sa
raman o singura parte si n-o sa-mi fie dor deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu