Printre toate straturile astea de ceilalți,
într-un final ajungi la tine. Printre toate straturile de suferință, este ceva
dedesubt – o felie brută de tine care știe să existe, oricât încerci să o
omori. Toate celelalte bucăți din mine sunt îndrăgostite. De mai mulți oameni,
dar de tine în principal. Sunt unele care sunt chiar îndrăgostite de trupul
ăsta, căci nu mă lasă să-l transform bucățele. Dar dedesubt. Dedesubt nu e
iubire pentru nimeni altcineva.
E foarte greu să mă învăț să respir invers,
atunci când toate respirațiile mele erau trase din tine. M-am obișnuit prea
mult cu pielea ta, bănuiesc. Cu oasele tale. Cu mâinile. Și venele tale
pronunțate. Puteam auzi aproape sângele curgând prin ele. Puteam să te mușc de
gât și să îl simt viu, încălzindu-se înăuntru. Acum, totul e surd. Picăturile
tale nu mai bat în gol, și nimic nu alimentează sursa de viață care a rămas.
Mă întrebi ce mă doare. De prea multe ori mă
întrebi ce mă doare. Nu am putut niciodată să-ți răspund. Nu am putut niciodată
să-ți răspund la nimic. Irosesc prea multe cuvinte pe oameni. Pe tine.
 |
| 105/365 Died nature por Stefano Galeottti |
În sfârșit, dacă mă scufund. Pot auzi
frânturile de materie plutind în spațiu. Acolo lucrurile sunt încă vii. Aș vrea
să găsesc melodia care să reproducă sunetul lacrimilor mele. Atunci ți-aș putea
răspunde la întrebare.
E si mai dureros atunci cand nu poti gasi sursa durerii.
RăspundețiȘtergerestiu care e..
Ștergere