Vin pe înserat la corpul tău, îți dezleg nodul de
la stomac și mă ghemuiesc înăuntru. Îmi aduc aminte cum făceam asta înainte.
Mai des. Zilele astea vin tot mai rar să mă așez la tine. Brațele mele se
ridică spre stele, departe, și uită uneori că au un corp în care să se
odihnească. Trebuie să mă apuci și să mă tragi înapoi de unde am ajuns. E
foarte întunecat aici. Ai lăsat într-o noapte ușa deschisă și corpul tău s-a
deșirat. M-a lăsat să ies în afară. Te-ai desprins de mine și acum nu mai putem
fi împreună decât în nopțile cu eclipsă. Acelea. Sunt nopțile în care dorința
ta de a trăi și dorința mea de a muri se întalnesc și pot să mai stea într-un
corp împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu