Nu puteam suporta mirosul, iar, când l-ai observat și tu, am răsuflat ușurată căci credeam că numai mie mi se pare. Ai zis să aprindem o țigară să miroasă mai frumos.
Nu ar fi prima oară când mă îndragostesc în locuri împuțite.
Încep să devin o expertă în a îi găsi. Bărbați nesimțiți în locuri împuțite. Este incredibil câte detalii poți să observi în camera unui tip care nu te iubește. În timp ce el vorbește și reia aceleași subiecte, te întrebi dacă își învață micile povestioare pe dinafară și nu mai știe cui i le-a spus. Pentru el e plăcut doar să se audă vorbind. Și din nou aud de tigaia de fontă pe care i-a luat-o S. și în care ar vrea să gătească atunci când iese din depresie. Căci, vezi tu, iubitul meu, el este în depresie, și nu ar fi depresie adevărată dacă nu ar sta să îmi numere câte pastile de Xanax ia pe zi, dar nu Xanax, ci alprazolam le zice el. Pentru că sună mai important. Dar să ne întoarcem la tigaie. S. i-a luat o tigaie de fontă în care o să gătească atunci când iese din depresie, da, da, am mai auzit povestea asta. Ceea ce îmi amintește de ibricul
ibricul ibricul ibricul ibricul
care mi-a stat pe creieri săptămâni înainte de ziua ta, și toți prietenii mei au știut de el, și tot search history-ul meu de asemenea, căci nu am vrut să fie orișice ibric. Ci unul special, de care să îți amintești și de care poate să povestești așa cum povestești de tigaia asta de fontă. Ibricul, ca să îți amintești. Că am ținut minte că ai mai avut unul de ți-a fost drag, dar ți l-a ars. Ți l-a ars și apoi l-a furat dânsa la partaj pe următorul. Dar am vrut să ai unul nou. Ibricul. Pe care nu ți l-am mai luat. Pentru că de ziua ta, când te-am sunat
la 23:50, 23:50, 23:50
mi-ai zis doar un merci, bissous, și tuturor te-ai lăudat că mademoisella și proful tău ți-au urat la mulți ani prima oară, iar eu mi-am jurat atunci și acolo că altă dată nu ai să mă mai auzi. Dar am pierdut. Ca de obicei, promisiunile pe care mi le fac mie sunt primele pe care le încalc.
Și în continuare atâtea detalii pe care pot să le observ. În timp ce mă pierd într-un înveliș de carne, lustra din tavan e în continuare la fel de urâtă, nu e de mirare că nu o ții aprinsă niciodată. Ci numai veioza. Întoarsă spre perete cu lumina ei caldă. Îmi spui cum îți place contrastul dintre ea și albastrul de la laptop, iar eu îți spun că am făcut odată o astfel de fotografie acum două revelioane, era o fată care avea hota de la aragaz aprinsă, iar pe pereți erau luminițe de la disco albastre... Dar mă opresc pentru că știu că oricum nu ești atent. La ce zic. Așa că mă uit în continuare la obiecte și număr oițe
dacă 100 de oițe dansează, atunci 101 pot să danseze și ele, 102, 103, 104,
concentrează-te la asta, nu te gândi, doar nu te mai gândi. Sub nicio formă nu ai să plângi acum. Oițe, ca tatuajul de pe mâna mea stângă, pe care fostul meu prost credea că l-am făcut ca să îmi amintească de el. Bărbați. Bărbați nesimțiți în locuri împuțite. Este incredibil câte lucruri poți să observi în camera unui tip care nu te iubește.
105, 106, corpul lui se dă la o parte cu un oftat. Face o aureolă cu degetul în jurul sânului tău. Pielea tremură de parcă ar fi curentată. E timpul să pleci.
dacă 107 oițe dansează,
așteaptă măcar până pleci de aici. Concentrează-te la mine. Ia o țigară, măcar atât poate să-ți dea, ia două, și mai bine, uite, te încalți, te pupă, ieși pe ușă.
108, 109 de. Ușa se închide.
oițe dansează. Și tu plângi.
E un hol oribil, și miroase a moarte, sau poate așa ți se pare pentru că îți amintește de holul de bătrâni cu uși moi în care locuia tanti Meri. Acolo te duceau când te întorceai de la grădiniță. Nici ușa nu se închidea. Iar înăuntru erau două cămăruțe mici, la fel de împuțite, cu o veioză cu flori false, una care semăna cu o aripă de păun, și două garoafe. O periuță galbenă de lemn într-un pahar antic de lângă oglindă. O oglindă imensă. Ca cea din camera ta. Am evitat-o ca un vampir nebun, uitându-mă pe pereți. E incredibil câte detalii poți să observi când ești în camera unui tip care nu te iubește.
mai puțin reflecția ta în oglindă. Pentru că, pe toate cele 100 de oițe care dansează. Vrei să uiți că ești aici.
 |
photo cred to this babychildnerd
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu