De somn sa picuri

Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr-un ceas gandesti la viata toata.

Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata ;
Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata,
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
...
Deodat-aud fosnirea unei rochii
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar maini subtiri si reci mi-acopar ochii.

(Sonete - Eminescu)