"Vreau să-ți pun, sub cap, albastru,
Cu senin să ți-i nutresc
Și c-un trist izvor de munte
Și cu blând accent ceresc.
Eu lucrez cu ce se poate,
Precum sunt să ți-i păstrez,
Să le pun suport de lacrimi
Și durere dulce-n miez.
Dar, când dormi, ce faci cu dânșii?
Nu cumva îi urci pe-un cal
Și te duci să cureți zarea
Urmând cerul la seral?
[…]
Caut surse de albastru
Fac transplant de cer din văi
Să-ți păstrez cum ai privirea,
Să dureze ochii tăi."
A.P.