"Vreau să-ți pun, sub cap, albastru,
Cu senin să ți-i nutresc
Și c-un trist izvor de munte
Și cu blând accent ceresc.
Eu lucrez cu ce se poate,
Precum sunt să ți-i păstrez,
Să le pun suport de lacrimi
Și durere dulce-n miez.
Dar, când dormi, ce faci cu dânșii?
Nu cumva îi urci pe-un cal
Și te duci să cureți zarea
Urmând cerul la seral?
[…]
Caut surse de albastru
Fac transplant de cer din văi
Să-ți păstrez cum ai privirea,
Să dureze ochii tăi."
A.P.
astazi mi-am deschis sufletul catre frumos..
RăspundețiȘtergere;x
Doamne cata inspiratie. Scrii forte frumos si profund. Pasii mei vor mai calca peste urmele laste de cerneala pe paginile tale
RăspundețiȘtergerefac transplant de cer din vai...versul asta vibreaza in toata poezia...frumos scris:)
RăspundețiȘtergereTo you...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=AiadaBSUTWY
Rosaline, draga mea, esti foarte profunda..Ti-am citit absolut toate postarile in seara asta si mi-ai lasat un gust foarte placut.Imi cer scuze, pentru faptul ca nu ti-am vizitat blogul asa cum iti spusesem.Insa, iti marturisesc ca eram intr-o stare nu tocmai buna, iar profunzimea ta m-a facut sa ma simt putin mai bine.Ai un talent ce trebuie exploatat, nu trebuie lasat sa fie pierdut.
RăspundețiȘtergere29decembrie: Iar eu am lăsat un zâmbet să mi se strecoare pe buze.
RăspundețiȘtergerearipi albastre:Pașii tăi vor fi mereu bineveniți aici.
Wo, In: Mă bucur că ți-a plăcut, dar nu e meritul meu, ci al lui Adrian Păunescu :)
Blue: Thank you...And for you http://www.youtube.com/watch?v=2_EOJ9P8e0A
Mădă: Faptul că postările mele ți-au lăsat o asemenea impresie mă încântă, draga mea. Niciodată nu e prea târziu pentru o vizită, nu are de ce să îți pară rău. Pe mine mă întristează faptul că nu ești într-o pasă așa de bună zilele astea... Încearcă să te detașezi, să-ți ocupi timpul cu altceva mai plăcut. Aștept un zâmbet! :)