luni, 14 noiembrie 2011

Alergand in gol

Imi simt capul alunecand dureros
Pe gatul lung din matase fina
Uita sa atinga in cadere sira spinarii
Caci ea nu mai e parte din faptura bipeda
Ce traieste moale intr-un vid fara de oase
Fara sustinere, mereu in cadere
Inecandu-se iar si iar
In gaura din mine

Te vad in departare
Te apropii ca un vis neinchipuit de alb
Esti o durere dulce ca de zahar
Cand te strang intre dinti simt ca pocnesc
Usor, pierzandu-te
Printre gratiile de guma ale gurii mele.
Te scurgi in aer
Ma ningi in stomac
Ma dori, ma doare
Imi umpli golul de zapada rece
Te ingheti in mine, te culci in puful alb
Ma gadili cu pene din aripile tale;
Iti pot simti rasuflarea trecand peste orizont
Si aud o zare cantand apusu-n mine
Atunci cand voi fi adormit de mult
Si voi fi uitat ce inseamna sa te sfarsesti
Caci am murit demult
Si nimic nu sunt
Nimic,

Nimic.

2 comentarii:

  1. îmi dă senzația unei zile de decembrie.
    foarte frumos scris.
    am o întrebare. câți ani ai?

    RăspundețiȘtergere