cu pieptul dezgolit
prin viscolul de fluturi."
Ma-nvarteam si rataceam
pe poteci crapate de piatra ascutita,
rupte in sute de directii,
cautand prin iarba zvantata,
pe bolta insangerata,
un semn, o urma
a ranii adanci, prelungi
ce intarzia s-apara
pe trupu-mi îndoit
de durere.
Rana pe care niciodata nu o vezi,dar mereu o simti.
RăspundețiȘtergereCauti si poate ca nu ai sa gasesti...
RăspundețiȘtergeream avut,si eu,o tresarire citind...foarte frumos!
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult poezia...
RăspundețiȘtergereAzi am dat peste blogul tau , imi place extrem de mult . Imi pare rau ca nu am dat peste el mai demult...Imi place foarte mult si te felicit pt blog .
Te-am adaugat in lista mea cu bloguri (in blogroll) ca sa vad cand postezi cate ceva nou...De azi inainte ai un cititor fidel al blogului .
Blogul meu : www.viziunidinviata.blogspot.com
viorel, sunt incantata ca iti place blogul si te mai astept cu drag! Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si iti doresc o noapte placuta!
RăspundețiȘtergere