Sufocare

O vreme nu am sa mai zic, nu am sa mai fac nimic. Caci daca m-as mai misca o data, intr-o singura clintire, mi-as pierde controlul iar trupul mi s-ar prabusi, fara vlaga, intr-un ultim scancet gatuit pe jos. Simt ca daca ochii mi s-ar ridica pe un petic de cer, ar orbi de atata stralucire, iar daca, intr-o clipa de ratacire, mi-ar aluneca pe podeaua imbacsita de praf ar orbi din nou, intepati pana la sange de privelistea murdara, țipând în pupilele dilatate o negare disperată. În fine, simt că și dacă pieptul mi s-ar ridica să respire, într-un moment de liniște, m-aș sufoca pe loc, atât de slăbit îl simt.