...cât îmi placi după ploaie, ud în pragul ușii, cu apa picurându-ți din hainele negre, formând băltoace mici care au purtat amprenta ta, pe podea. Dovada incriminatorie e acolo, iar eu ma fac vinovata odata cu tine când mi te agăți de hainele albe, uscate, iar eu îmi lipesc buzele de pielea ta rece, mirosind a curat.
Mi se face poftă.
RăspundețiȘtergerefoarte romantic si frumos :d
RăspundețiȘtergerece dragut:x
RăspundețiȘtergerevreau si eu....
RăspundețiȘtergereas vrea si eu un sarut in ploaie :D
RăspundețiȘtergerePrea de vis!..:xce frumos!
RăspundețiȘtergerenu a plecat nimeni de pe blog și nimic nu a plecat din mine. numai că nu mai scriu eu, pentru că... sunt multe motive. eu voi reveni la scris. până atunci scrie tu ca să te citesc, Rosaline.
RăspundețiȘtergereMultumesc ca mi-ai reamintit cat de romantice pot fi ploile... :)
RăspundețiȘtergereSa nu crezi ca te chem, ingere!
RăspundețiȘtergereSi chiar de te-as chema, tu n-ai veni. Caci
chemarea mea e plina de impotrivire; iar in contra acestui curent atat de puternic
tu nu poti pasi. Ca un brat incordat imi e chemarea. Iar mana intinsa
in sus, pentru a apuca, ramane zadarnic deschisa spre tine,
ca un semn de aparare ori avertizare fixat la distanta,
fara nimic palpabil in ea.
Rainer Maria Rilke - "Elegiile din Duino"
intradevar ploaia are acel CEVA daca o gusti cu persoana potrivita :)
RăspundețiȘtergerefoarte frumos blogul!
Hugs.