Să nu știi cine ești, de unde vii, încotro te îndrepți, este un lucru chinuitor. Să te întrebi dacă ceilalți, persoana iubită sau chiar tu însăți ești doar o plăsmuire a imaginației tale bolnave, să te întrebi dacă toată treaba asta e reală, dacă nu este cumva doar un fel de visare este cel mai chinuitor lucru.
Uneori mă cuprinde o frică paralizantă când mă gândesc la lucruri dintr-acestea, să nu cumva să mă trezesc dimineața și să nu-mi amintesc cine sunt, dar mai ales - cine ești, dacă te-am cunoscut ori dacă te voi mai găsi vreodată.
totul tine doar de increderea pe care o ai in tine....
RăspundețiȘtergereM-au impresionat toate aceste cuvinte, Felicitari !
RăspundețiȘtergereroscata: sa inteleg atunci ca la mine e foarte scazuta...
RăspundețiȘtergereviorel: multumesc :) apropo, am vazut ca profilul tau e indisponibil si nu am reusit sa-ti citesc blogul. Ar fi dragut din partea ta daca ai face ceva in privinta asta.
trist...
RăspundețiȘtergereUneori, cand tot ce a ramas sau tot ce a existat vreodata sunt doar niste amintiri, ajungi sa crezi ca poate a fost doar un simplu joc al imaginatiei tale..
RăspundețiȘtergereastea mi sunt gandurile in ultima vreme..
RăspundețiȘtergereprobabil multora le e frică de acest lucru. fiecăruia i se poate întâmpla, cred eu.. ţine de personalitate şi de cei care te înconjoară.
RăspundețiȘtergere