Nimic

Ploile astea nu inseamna nimic. Nu sunt zane ale apei cazute din cer si metamorfozate in picaturi de apa fermecate, nu sunt imbratisari reci ale iubitilor demult pierduti, nu sunt gheare care sa te zgarmane pe spate, sacaindu-le la randul lor cu cereri si asteptari – nu sunt nici macar obiecte ale metaforelor frumoase nascocite de copiii prescolari. Nu sunt nimic. Nimic special in orice caz. Nimic despre care merita vorbit, pentru ca atunci rolul lor nu ar mai fi niciunul. Sunt bucati de nimic cazute din cer, bucati de materie moarta care ne invaluie, sa mai stearga din stridentul mastilor pe care le-am pictat pe noi...