duminică, 23 decembrie 2012

Perfuzii de lumina


Dupa radiografiile si testele la care fusese supus, corpul lui incepuse sa se prabuseasca, slabit, si tot felul de efecte secundare aparura, dintre cele mai ciudate. Ochii i-au devenit goi si inexpresivi, caci toata lumina din ei incepuse sa i se retraga inauntru, in viscere, in creier, in tesut – totul incepuse sa devina mai usor, mai liber inauntru. Mai luminos. Daca ar fi incercat cineva acum sa se uite acolo, nu ar fi reusit sa vada nimic – totul ar fi fost alb, atat de alb incat toate ar fi fost umbrite de frumusetea simplitatii lui. Oasele au inceput sa i se umple de sunete. Si atunci – tot corpul lui era o muzica. Prin toate cele patru colturi ale lui rezonau fragmente de cantec, de viata, de tristete – intensa, tremuratoare, covarsitoare. Nu mai avea nevoie de nimic altceva acum. Disparuse orice forma de intuneric din el. Era lumina. Era alb. Era muzica. Era liber... Avea tot ce ii trebuia in el insusi.

Un comentariu: