4:08 AM

Îmi doresc pur și simplu să nu mai respir. Vreau să cad jos și să nu mai respir.
Îmi doresc să nu mai gândesc. Nimic, absolut nimic, vreau să mă lovesc cu capul de ceva și să nu mai pot să procesez. Nicio informație, de orice fel, vreau să fiu debilă, vreau să fiu proastă, retardată, o handicapată, vreau să nu fiu capabilă să mai diferențiez un lemn de o bucată de cuțit și să cad pe el când intru în bucătărie. Vreau să urlu, vreau să mă zbat ca un animal. Vreau să îmi curgă mâncarea din gură ca la copii, să privesc în gol ca pescărușii tâmpi, vreau să stau ca o frunză și să aștept să mă plesnească vântul și să nu sper să trăiesc până la primăvară, vreau să fiu un organism mic departe. Vreau să mă calce cineva și să nu mă măture, vreau să mă lase acolo, nu vreau să fiu îngropată, vreau să fiu lăsată, vreau să fiu zdrobită, vreau să calce lumea peste mine pe o potecă. La infinit. Vreau să fie întuneric. Vreau să fie zgomot. Dar nu vreau să fiu singură. Și vreau să fiu mică. Să nu ajung la oameni. Ca în desenele animate. Vreau să uit cum le arată fețele. Vreau să stau într-o cușcă în frig și să latre câinele la mine. Vreau să-mi înghețe oasele. Vreau să le tocească apoi și să le facă var pentru case. Vreau să nu am nimic de zis. Vreau să mor. Și nu am nimic de zis.

Dragostea ca o forma de relief

Ce se întâmplă cu o formă de relief
Când a fost cândva o câmpie înverzită
Apoi a devenit un deal mai chel
Care s-a inundat
Și a udat și a udat cu lunile vegetația toată
Până s-a înmuiat, s-a transformat în clei
Și s-a diluat
Apoi nu a mai avut ce să curgă, și totul s-a evaporat?
Rămâne o stepă ștearsă
Sau un mal umed în care te cufunzi imediat
Așa că ți-e frică să mai treci pe-acolo,
Îl eviți și stai la intrare derutat?
Cresc puieți noi, trăiește într-un anotimp de patru luni
Sau vremea se schimbă de două ori pe an?
Cum bate soarele acum
În râul care a secat
Și nu mai vrea nicicum să se așeze
Pentru că nu-i mai pasă
Iar formele de relief posibile
S-au epuizat?

Oranges and hoarse voices that can't bark

For the first time in years I feel careless
I light my orange candle from Di
Listen to Tom Waits
Light a cigarette
And the cold air from the window
And hoarse voice on the background
Remembers me of a time
In years
I will feel careless
Again
Next to an old man holding my hand
Next to a Christmas tree
With oranges at our feet
And old movies on the TV.
How can you remember the future
At a window on an autumn night
Just by listening to an old song
And smelling a scented candle
From the lady of a man
That broke your heart?
I'll tell you how
You must be named by me
And fallen so far apart
You no longer differentiate people
From magic and dust
There's no goodness, no guilt
Only dogs and lust
I was never able to bark
Now I can finally close my mouth
Stop trying and rest at last.

Ultimul etaj, langa floare

Mi-e rău.
Mă-ntorc acasă pe străzi cunoscute
Intru în holul de la intrare
Unde mi-ai făcut poza aia mișto cu becul iarna
Iau liftul unde m-ai îmbrățișat ultima dată
Și am zis că ar trebui să facem asta mai des;
Liftul în care coborai chiuind de la mine
În fiecare seară la ora unșpe să prinzi metroul.
Iau liftul ăla
Până la ultimul etaj și mă urc lângă floare
Floarea pe care o știi prea bine
În colțul neluminat
Unde ne ascundeam de bătrâni
Și mă lipeai de pereții plini de var galben
Și mă conduceai până în fața ușii apoi
Și mă conduceai.
Și mă așteptai pe scări atunci când întârziam
În hanoracul albastru
Pe care ți l-am luat de Crăciunul trecut
De fiecare dată când văd culoarea aia în metrou mă întorc
Cu capul și tresar
De fiecare dată deschid liftul cu ochii închiși
Sper că o să te văd acolo
Când becul face clic
Dar scările sunt goale;
Floarea e la fel, dar au schimbat geamul de lângă ea
Și-au pus termopane;
De fiecare dată când trimit pe cineva acasă
Îl văd cum coboară cu liftul și ascult înainte să închid ușa
Dar nu mai chiuie nimeni în blocul cu ecou
Iar eu te-am mai uitat încă puțin
Din nou.

Notite XXVI

Dacă vrei să vezi ce mai fac, nu este nevoie decât să te uiți la vreme.

Zâna Măseluță

Zâna mea Măseluță este un alt fel de zână
În fiecare noapte pun o zi nouă, fericită, sub pernă
Și, când mă trezesc, găsesc una urâtă, veche,
Iar cea frumoasă a dispărut.
Dacă în coșmarurile mele am zile noi
Ele sunt în trecut, iar asta le face vechi
Trăiesc în două timpuri: o dată cu mine, o dată fără mine;
O dată cu tine, o dată fără tine.
Cândva era un timp când trăiam împreună
Și nu era nevoie să adorm
Ca să te mai țin de mână.
Când scriu asta plâng, ceea ce face această zi
Să nu fie una bună.

Notite XXV

Astăzi am împușcat o stea și o pasăre pe cer.

Notite XXIV

Florile mele fac pipi
Și apoi îl trag înapoi.

Parfum

Plămânii mei sunt plini de cireșe
Îmi aduc aminte de rochia pe care o purtai azi
Și de culoarea părului tău
Pe care dacă l-aș infuza pe foc
Ar avea exact același gust.
Îmi doresc să te păstrez într-un loc
Unde mirosul tău nu o să îmbătrânească
Iar dâmbul de sub buză nu o să se niveleze niciodată
Pentru că deasupra lui cade o stea în fiecare noapte
Și îți taie fața în două
Acolo pe unde numai eu te pot auzi.
Am avut atâtea culori în oraș astăzi
Și în parcul de lângă casă
Dar din pieptul tău a răsărit cea mai puternică floare
Înrădăcinată bine în pământ
Cu două picioare goale
Îmbrăcate în piele și ciorap fin.

Notite XXIII

Te porți urât cu mine; nu mă mai distruge
Atunci când e târziu
Și alunec pe scări de metrou
Pentru că lumina nu a putut să mă țină întreagă
O zi până întunericul a căzut.
Acum, că noaptea a devenit mai lungă,
O să-mi fie frig
Și, răcit, cadavrul meu
Mă va aduce înapoi la tine.