Ultimul etaj, langa floare

Mi-e rău.
Mă-ntorc acasă pe străzi cunoscute
Intru în holul de la intrare
Unde mi-ai făcut poza aia mișto cu becul iarna
Iau liftul unde m-ai îmbrățișat ultima dată
Și am zis că ar trebui să facem asta mai des;
Liftul în care coborai chiuind de la mine
În fiecare seară la ora unșpe să prinzi metroul.
Iau liftul ăla
Până la ultimul etaj și mă urc lângă floare
Floarea pe care o știi prea bine
În colțul neluminat
Unde ne ascundeam de bătrâni
Și mă lipeai de pereții plini de var galben
Și mă conduceai până în fața ușii apoi
Și mă conduceai.
Și mă așteptai pe scări atunci când întârziam
În hanoracul albastru
Pe care ți l-am luat de Crăciunul trecut
De fiecare dată când văd culoarea aia în metrou mă întorc
Cu capul și tresar
De fiecare dată deschid liftul cu ochii închiși
Sper că o să te văd acolo
Când becul face clic
Dar scările sunt goale;
Floarea e la fel, dar au schimbat geamul de lângă ea
Și-au pus termopane;
De fiecare dată când trimit pe cineva acasă
Îl văd cum coboară cu liftul și ascult înainte să închid ușa
Dar nu mai chiuie nimeni în blocul cu ecou
Iar eu te-am mai uitat încă puțin
Din nou.