Te rog să nu mă apeși

https://won-der-land89.tumblr.com/post/170693365566

Două animale rănite
Nu pot să se iubească
Atunci când rănile lor curg,
Și sângele lor acoperă îmbrățișarea
Ce ar putea să iasă din asta
Când roșul e murdar, bolnav
Nu mai suntem într-o nuntă medievală
Tăieturile noastre apropiate
Nu sunt schimb de dragoste și promisiune.
Două animale rănite
Nu pot să se iubească
Nu pot decât să se zvârcolească
Și să schelălăie de durere
Când sângele lor stropește
Totul în cale
Nu mai sunt ele însele
Nu vor decât să găsească un tufiș umed
În care să se tăvălească până la epuizare
Și limbile lor cad în lături
În timp ce corpul e plin de iarbă și sudoare.

Dacă tu ai să mă lași
Tot corpul o să mă usture
Ca la juliturile pe care le făceam
Când mă trânteam de două ori pe săptămână
Cu genunchii în asfalt
Dar de o mie de ori mai rău
Ca atunci când bunicul îmi dădea cu șprei
Și urlam până asurzeam
Și tremuram cu piciorul sub cearșaf
Până durerea devenea surdă
Și rece.
Când vine timpul, am să prind coajă
Și la primăvară are să cadă
Dacă tu ai să te întorci
Te rog să nu mă apeși
Cu degete nesigure
Pe rana proaspăt vindecată.

Două animale rănite nu pot să se iubească
Nu pot decât să schelălăie
Dacă sufletul lor ar fi aici
Nu ar putea să îl vadă
Căci ochii lor ar fi orbiți de durere
Nu ar putea decât să urle și să muște
Totul în cale
Iartă-mă pentru dinții mei, sufletul meu
Au căpătat colțuri
Și au tăiat în carne vie, așa cum ai mai spus
Ca să dea la o parte
Pe oricine vine
Și apasă cu degete nesigure
Pe rana proaspăt vindecată.