Fumatori

Te plimbi sub cerul singuratic
Pe strazile de praf
Seara, cu glas apatic,
Imi povestesti pe sub cearsaf.

Cum oamenii-si tarasc agale
Picioarele inlantuite
Si-mprastie durerea-n cale
A ranilor inabusite.

Ii vezi cum ard pe langa tine
In nouri cenusii de fum
Cu palmele de negru pline
Si scrum de-albeata scurs pe drum.

Isi poarta trupu-ncovoiat la vale
Trecand prin plase cenusii de fum
Cu ochii inrositi de moarte
Si suflete dezgolite lasate-n drum.

Te iubeam

The soul's roses

Daisy: What kind of a garden do you come from?
Alice: Oh, I don't come from any garden.
Daisy: Do you suppose she's a wildflower? 

Q: Oh, these roses! I hate white roses! The only color that suites them is red.

A: You can paint them, miss. You can paint them red.

"I perhaps owe having become a painter to flowers."-- Claude Monet

"Earth laughs in flower."-- Ralph Waldo Emerson

Ce alte citate despre gradini mai stiti? 

Nocturne I

In versuri calde, angelice
Prin constelatii de lumina impletite
Pe pieptul si mainile tale
Se plimba atingerea unui inger.

O glasuire divina deschide o cale
Prin poarta punctata de stele
Si, apasand pe manerul sub forma de luna
Pot zari ce se afla dincolo.

*

Seara privesc pe fereastra rotunda de pe acoperis
Unde cerul negru mi se lipeste de geam
Si incearca sa-l sparga cu mici sulite de cristal.
Eu nu le vad decat varfurile albe
Si, lipindu-ma de podea, incerc sa nu tremur
Ca sa nu deranjez nemiscarea lor
Luminoasa, desavarsita.

Secret Garden

In numele unei persoane dragi.

Sufletul umed al orasului

     

        Cand deschidea fereastra in diminetile acelei veri intregul oras parea sa miroasa a ploaie. Cu fiecare mijire a zorilor, pe frunze luceau picaturi calde de apa, iar pe strazi se formau mici baltoace ce pareau portale rasturnate catre alte lumi. Isi arunca palmele in aer si simtea ploaia lipindu-i-se de piele ca si cum ar fi curentat-o.
         Cimentul umed de pe strazi avea o culoare intunecata, mult mai neagra ca de obicei, diluata parca in praful orasului.In fiecare loc se gasea cate o farama de apa, cate o oglinda asezata pe pamant, tremurand nesigura in bataia vantului. Daca statea sa le priveasca, asezata in genunchi pe pamantul zgrunturos, vedea o lume lichida, distorsionata de umbre si culori, dar stralucind atat de puternic incat o asemena frumusete nu parea aievea. Obisnuia sa-si afunde degetele lungi in apa, cat mai putin si cat mai incet, avand impresia ca se poate scufunda in acea lume de cate ori voia si ca putea sa-si incarce trupul cu energia ei.


         Se plimba prin oras cu picioare desculte, simtind sub piele raceala relaxanta a strazilor ude, apasand cu degetele mici, simtind ca pluteste pe nisipuri miscatoare, ca face parte dintr-o lume cu totul necunoscuta, ca poate simti sub ele sufletul orasului. Ii putea simti respiratia calda, mirosind a benzina, iarba, a parfumurile trecatorilor si a pamant umed de vara. Prin crapaturile ce crestau unele strazi, suflul orasului fusese prea puternic pentru a ramane captiv sub pamant si se razvratise, iesind nervos la suprafata, prin dungi si linii serpuite in toate directiile, intr-o nebunie fericita a libertatii. Aceasta forta facea parte din ea acum, asa cum si ea facea parte din oras, din tot ceea ce lua nastere in zori si apunea seara printre blocurile innegrite din departari. Era multa culoare in acele zari, dar ea nu o mai putea vedea. Nu mai simtea culoarea, ci doar  un negru, un negru profund, prafuit de oras si diluat in picaturi de ploaie. Era ca si cum toate culorile, toata viata acestui peisaj se coborasera sub ape, ramanand inchisa undeva, intr-un loc pe care ea nu-l mai putea vedea decat oglindit uneori in baltile de pe strazi sau in roua de pe frunze. Ploaia acoperise totul. Chiar si pe ea.

The dance of the West

Someone is happy today, for
the colorful dance of the West
suddenly
slowed down his rhythm
into monotone
composed by
Chinese
calligraphy

Where to, miss?

Jack: Where to, Miss? 

Rose: To the stars.

Semnul soarelui

Varfurile a doua sageti ii alunecara pe spate lasandu-i doua urme rosii ca doua raze de soare. Durerea ascutita o facu sa-si inabuse un strigat de spaima in palmele inghetate. Lacrimi albe i se scursera din ochi lasand in maini un sirag de perle reci, de sticla. Le privi uimita si le stranse intre degete. Erau tari ca de piatra si de o stralucire nenaturala, ireala.
Simti vantul atingandu-i spatele ars de lumina si scoase un icnet de durere. O falfaire usoara, ca de aripi, o facu sa intoarca infricosata ochii inlacrimati si sa zareasca intre omoplati doua cicatrici rosii, umflate de sange. Acesta i se prelungea cald pe umeri, lasand in urma o dara intunecata care o facu sa strambe din buze.
Ce se intampla cu ea?
Genele i se stransera tremuratoare si lasara o ultima perla sarata sa-i alunece intre palme.
Imposibil.
Isi ingropa capul in maini, se lasa pe podeaua scaldata de soare si isi dori din tot sufletul sa adoarma cat mai repede.

Have I ever told you...

Have I ever told you I love you?

   
                   
No.

   
                   
I do.

   
                   
Still?

   
                   
Always.

Firisoare de praf

Deschise ochii. Trase cu putere respiratie in piept de parca abia o slabise din stransoare o palma ce ar fi strans-o de gat. Clipi de mai multe ori, privi speriata prin camera. Tavanul alb, rotund al camerei nu suferise nicio schimbare in acest timp, desi ea isi amintea atat de bine senzatia de a fi sugrumata de acesta in timp ce se lipea de parchetul de sub ea. Intoarse capul, privind cu atentie in jur. Parul i se dezlipi usor de pe podea si ii aluneca peste fata. Patul era in stanga ei, la 1 metru deasupra, la fel cum il lasase cu o seara inainte, iar masuta cu cele 3 carti si cu borcanul asezat linistit peste ele era langa fereastra. O musculita colorata zbura pe langa el, dandu-i tarcoale nelinistita, intr-un zbor bezmetic si prostesc.
Se ridica de pe jos cu grija de parca i-ar fi fost frica sa nu se sparga sau sa declanseze vreo alarma invizibila. Se simtea...ciudat. Speriata. Adormita. Amortita. Incet, isi stranse genunchii moi sub ea si se ridica de pe parchetul laminat, unde lasa o urma in praf ca cea pe care o lasa copii iarna cand fac ingerasi pe zapada. O forma cu aripi. Forma inconfundabila a trupului ei, cu degetele inelare usor indoite spre stanga. Urmele palmelor larg desfacute erau departe de restul trupului , asezate perpendicular si aratand de parca fusesera frecate in randuri repetate in sus si in jos pentru a forma aripile de zapada.
Fusese cel mai straniu vis din ultima vreme. Nu intelegea ce se intampla, de ce avea astfel de vise ca niste trairi rupte din realitate care o speriau si o bulversau. Merse pana la fereastra, arunca o privire la dimineata de un verde umezit de ploaie. Isi pleca apoi absenta degetul catre borcan si il invari pe suprafata alba a acesteia. Fara sa-si dea seama, duse varful degetului catre buze si gusta firisoarele de praf. Erau dulci, ca niste cristale de zahar.

Sucre

Varful degetului ii plutea deasupra suprafetei albe. Il simtea usor, atat de usor de parca nu ii apartinea, de parca era un simplu betisor alb de zahar ce pornea din palme reci de papusa de portelan. Nu isi putea simti mainile, trupul, pielea...doar sangele. Rosu si fierbinte, clocotind in vene ca o licoare rosie data in foc. Il simtea. O, intr-adevar. Macar atat simtea... Atat de fierbinte si de rapid, curgand in rauri vinetii prin mainilie, picioarele, palmele si degetele acelea de un alb fantomatic. Care nu erau ale ei. Care nu pareau aievea. Contraziceau, doar, toata fiinta ei, toate simturile ei puternice alergand frenetice in toate directiile inundandu-i trupul de o placere salbatica. De viata. De o senzatie nesatioasa de nevoie. Nevoie de aer. Simtea ca se sufoca, ca nu-si mai poate controla simturile, trupul, sangele, aerul...A...ee...rr.
Trase cu putere aer in piept in dati repetate fara sa inteleaga ce se intampla cu ea. Frica ii inunda repezita corpul, urcandu-i in lame reci pe spate, pe oasele despletite in ramuri in coloana vertebrala, prin firele albastre de pe mainile acelea incredibil de reci. De ce reci? Ei ii era cald. Si sete.
Usor, cu o miscare aproape imperceptibila, betisorul de zahar se ridica si ii atinse buzele, lasandu-i o urma de albeata acolo unde sangele se evaporase. Si o lasase fara suflare.

Se prabusi dintr-o data la pamant, respirand cu greutate. Strangea intre degete o piele alba, rece de zahar - mana papusii de portelan.

Luna

Luna ma sperie.

Cap. 12 - Singura pe ea

Singura pe ea

Vantul sufla usor in dimineata aceea. Atat de usor incat abia ii flutura un fir de par rosu, ca si cum ar fi fost brusc electrizat de ceva. Ro. isi privi culoarea noua, puternica ce ii radia din cap, din parul proaspat vopsit, intrebandu-se iar ce fusese in mintea ei de facuse asa ceva. Dar rapsunsul veni de la sine: "Schimbare".

Pentru fiecare despartire, o disparitie; pentru fiecare plecare, o schimbare. "Rimeaza si se potriveste atat de bine...". Un zambet ii inflori in colturile buzelor, satisfacut, iar Ro. isi linse buzele precum o pisica. Relaxant.

Aerul de primavara ii facea bine, desi nu prea ii placea sa recunoasca in ultima vreme ca mai poate exista ceva care sa ii faca vreo placere dezinteresat. Asa ca de aici urma intrebarea: "Dar vantul ce vrea de la mine?"...
Inchise ochii si isi tinu respiratia, ciulindu-si urechile ca pentru a auzi raspunsul vantului. Un vuiet slab ii trecu pe langa urechi, facand-o sa tresara si sa isi duca instinctiv mana la umarul gol, dezvelind o piele incredibil de alba. Frig. Nu...nu e asta. Plecare...nu. Schimbare? Despartire? Lipsa...Asta era - lipsa. Ro. isi lipi palma de umar si incerca sa isi aduca aminte cum era sa simta o atingere calda acolo, o alta fiinta vie lipita de ea, imbratisand-o protector. Un sentiment vag de durere ii strapunse pieptul, o lacrima fluturandu-i usor la marginea ochilor. Ro. nu o lasa sa curga. Isi stranse toata durerea in ea, la loc, lasa lacrima sa se formeze complet pentru a o sterge brusc apoi cu palma calda ce cu doar cateva secunde in urma i se odihnise pe umar. Si ii adusese o amintire. Prima amintire dupa o lunga vreme..

Cuvinte din ploaie

Pistruii ploii se formeaza pe geam intr-o mare de puncte transparente, mai mici si mai mari pe fata ferestrei mele.

In timpul noptii, luminitele verzui ale modemului se lungesc pe perete fugarind insecte nevazute intr-o plasa de tantari.

Luna isi reflecta obrazul fantomatic in pafarul cu apa de pe masuta, iar lacrimi reci ii curg pe fata patata.

Din lustra curge o fantana luminoasa, iar pe pereti se contureaza linii si figuri geometrice balansandu-se halucinant in ritmul vantului si a ploii din noapte.

Frunzele sorb in causul palmelor apa calda de primavara, aceasta curgand ca o licoare binefacatoare peste cicatricile lungi si aspre ale scoartei copacului.

Doi porumbei se imbratiseaza pe o crenguta, strangandu-se unul in puful celuilalt si tremurand delicat cu ochii mici strans inchisi.

Dear pens, dear my dad's handwritting

Dear monday, hello tuesday