Firisoare de praf

Deschise ochii. Trase cu putere respiratie in piept de parca abia o slabise din stransoare o palma ce ar fi strans-o de gat. Clipi de mai multe ori, privi speriata prin camera. Tavanul alb, rotund al camerei nu suferise nicio schimbare in acest timp, desi ea isi amintea atat de bine senzatia de a fi sugrumata de acesta in timp ce se lipea de parchetul de sub ea. Intoarse capul, privind cu atentie in jur. Parul i se dezlipi usor de pe podea si ii aluneca peste fata. Patul era in stanga ei, la 1 metru deasupra, la fel cum il lasase cu o seara inainte, iar masuta cu cele 3 carti si cu borcanul asezat linistit peste ele era langa fereastra. O musculita colorata zbura pe langa el, dandu-i tarcoale nelinistita, intr-un zbor bezmetic si prostesc.
Se ridica de pe jos cu grija de parca i-ar fi fost frica sa nu se sparga sau sa declanseze vreo alarma invizibila. Se simtea...ciudat. Speriata. Adormita. Amortita. Incet, isi stranse genunchii moi sub ea si se ridica de pe parchetul laminat, unde lasa o urma in praf ca cea pe care o lasa copii iarna cand fac ingerasi pe zapada. O forma cu aripi. Forma inconfundabila a trupului ei, cu degetele inelare usor indoite spre stanga. Urmele palmelor larg desfacute erau departe de restul trupului , asezate perpendicular si aratand de parca fusesera frecate in randuri repetate in sus si in jos pentru a forma aripile de zapada.
Fusese cel mai straniu vis din ultima vreme. Nu intelegea ce se intampla, de ce avea astfel de vise ca niste trairi rupte din realitate care o speriau si o bulversau. Merse pana la fereastra, arunca o privire la dimineata de un verde umezit de ploaie. Isi pleca apoi absenta degetul catre borcan si il invari pe suprafata alba a acesteia. Fara sa-si dea seama, duse varful degetului catre buze si gusta firisoarele de praf. Erau dulci, ca niste cristale de zahar.