Sucre

Varful degetului ii plutea deasupra suprafetei albe. Il simtea usor, atat de usor de parca nu ii apartinea, de parca era un simplu betisor alb de zahar ce pornea din palme reci de papusa de portelan. Nu isi putea simti mainile, trupul, pielea...doar sangele. Rosu si fierbinte, clocotind in vene ca o licoare rosie data in foc. Il simtea. O, intr-adevar. Macar atat simtea... Atat de fierbinte si de rapid, curgand in rauri vinetii prin mainilie, picioarele, palmele si degetele acelea de un alb fantomatic. Care nu erau ale ei. Care nu pareau aievea. Contraziceau, doar, toata fiinta ei, toate simturile ei puternice alergand frenetice in toate directiile inundandu-i trupul de o placere salbatica. De viata. De o senzatie nesatioasa de nevoie. Nevoie de aer. Simtea ca se sufoca, ca nu-si mai poate controla simturile, trupul, sangele, aerul...A...ee...rr.
Trase cu putere aer in piept in dati repetate fara sa inteleaga ce se intampla cu ea. Frica ii inunda repezita corpul, urcandu-i in lame reci pe spate, pe oasele despletite in ramuri in coloana vertebrala, prin firele albastre de pe mainile acelea incredibil de reci. De ce reci? Ei ii era cald. Si sete.
Usor, cu o miscare aproape imperceptibila, betisorul de zahar se ridica si ii atinse buzele, lasandu-i o urma de albeata acolo unde sangele se evaporase. Si o lasase fara suflare.

Se prabusi dintr-o data la pamant, respirand cu greutate. Strangea intre degete o piele alba, rece de zahar - mana papusii de portelan.