Te plimbi sub cerul singuratic
Pe strazile de praf
Seara, cu glas apatic,
Imi povestesti pe sub cearsaf.
Cum oamenii-si tarasc agale
Picioarele inlantuite
Si-mprastie durerea-n cale
A ranilor inabusite.
Ii vezi cum ard pe langa tine
In nouri cenusii de fum
Cu palmele de negru pline
Si scrum de-albeata scurs pe drum.
Isi poarta trupu-ncovoiat la vale
Trecand prin plase cenusii de fum
Cu ochii inrositi de moarte
Si suflete dezgolite lasate-n drum.
Frumos >:D<
RăspundețiȘtergereplace:X
RăspundețiȘtergerefrumoase imaginile si portretul conturat in poezia asta. tasteful :)
RăspundețiȘtergereinteresant scris, imi place :)
RăspundețiȘtergere