Fiinta blonda

Obisnuitul nu  ti se potriveste.
Observ, dupa cum se reflecta razele prin tine,
Pe pielea ta translucida, de-o roseata cristalizata,
Ca nu esti de-aici, nu apartii nimanui
Nu exista cuvinte-n lume sa te-nteleaga
Nici varf de creion sa te poata desena.

Pari o naluca, dar apari  asa reala
Atat de adevarata printre florile de camp;
Spicurile par sa ti se impleteasca pe picioare
De parca ti-ar fi incoltit in calcaile moi
Si te-au cuprins cu totul in pamantul blond
Cald, jilav, de vara, de soare;
Cum zboara fulgii de papadie spre tine
Prinzandu-ti-se de genele innegrite
Imi pare ca esti o floare
Smulsa de vant, din lanurile de grau.