Mi-ar placea sa locuiesc intr-o carte.
Zilele n-ar mai fi, poate, atat de singuratice;
Diminetile m-ar intampina c-un miros aparte
De vechi, de-o vara, de-o moara cu elice
Unde vantu-mi canta o poveste
Despre stele, unicorni, chiar zane
Si de-un inger ce coboara la ferestre.
As lua micul dejun cu doua litere
Si-as sta pe-un scaun din cuvinte
C-o dulce cafea trecuta-n filtre
Prin sita de semne - cat de usoara se simte...
Ce frumos. Într-adevăr,ar fi ceva mirifc să trăim într-o carte cu o mie de posibilităţi..
RăspundețiȘtergere:)
mi-ar placea sa-ti fiu vecina:)
RăspundețiȘtergereCred ca cel mai interesant ar fi, sa fiu semn de carte...:) astfel as putea trai in mai multe carti...:p
RăspundețiȘtergereTu imi faci imaginatia sa zburde ... intr`un mod extrem de placut.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa poezia ! Te imbratisez !
Ce-as putea sa spun? Voi ati completat poezia asta cum nu se poate mai bine si ati facut-o chiar mai frumoasa cu gandurile voastre originale ! :) Va multumesc ca-mi sunteti cititori.
RăspundețiȘtergerechiar ar fi frumos sa traim cu totii in carti...zilele nu ar mai fi asa de monotone....si viata ar fi un curcubeu
RăspundețiȘtergere