vineri, 4 noiembrie 2011

Contradictie

"Nu-i lung pustiul daca are un sfarsit"

Nu-i prea mare cerul daca, intinsa pe jos, il pot cuprinde cu bratele de la un capat la altul, il pot strange si apropia, sa-mi atinga pleoapele, obrajii, sa-l simt proaspat, albastru in mine pana acolo unde se loveste de pamant.
Nu-i prea intinsa marea cand, privind-o din avion, o pot cuprinde de la coada ochiului intre doua degete, o bula transparenta de apa pe care o pot inghiti intr-o clipita si nu mi-ar potoli setea.
Nu-i prea greu drumul daca, la capatul lui, te gasesc pe tine, fericirea si o clipa de ragaz.

6 comentarii:

  1. Ce versuri frumoase...
    Nu-i prea mare sacrificiul daca stiu ca datorita lui cineva va zambi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nimic nu e prea mult sau prea mare. Totul e... la fel.

    RăspundețiȘtergere
  3. ah.. ce bine e cand este el acolo. si cand nu e, cee nesfarsit pare drumul.

    RăspundețiȘtergere
  4. cand ai un punct de reper totul devine dintr-o data accesibil..

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu`i prea greu drumul, daca la capatul lui te gasesc pe tine ... acolo as merge tot timpul indiferent cat de lung ar fi drumul sau greu, daca as stii ca la capatul lui il gasesc pe el. Sau as fi mers .. is complet derutata in momentul asta .

    Foarte frumos scris ..

    RăspundețiȘtergere