marți, 1 noiembrie 2011

Tirada inocenților I

"Ne priveam si taceam
 Si stiam ca ne iubeam..."

Erau intinsi pe iarba, unul in spatele celuilalt, in umbra arborelui inalt ce-i strangea ca intr-o imbratisare sub ramurile batrane, groase, recomfortant de aspre parca deasupra lor. Fosnetul frunzelor, vantul usor li se plimba pe langa urechi, pe sub ochii stransi intr-o negare incapatanata, refuzand sa-si curga suferinta in lacrimi.
El se intoarse spre ea, rasarindu-i brusc deasupra fetei imbujorate. Ea tresari. I se paru pentru o clipa ca are soarele in ochi, atat de luminos si de dureros de perfect. Se uita la el si isi schimba expresia imediat, in privire rasarindu-i o lucire malitioasa.
-Ma gandeam. Astazi, am vorbit cu cineva si...
Lasa fraza in aer.
-Si? Despre ce ati vorbit?
Ea il mai privi o data cu atentie. Pe fata lui nu se clintea un muschi, era complet indiferent. Atunci se hotari.
-Despre iubire.
-Mmm...
-Despre persoana iubita, despre tine...
-Si ce anume?
-Ii spuneam...ii spuneam ca as face orice pentru tine, absolut orice. Si stii? Nu vorbeam serios. Cred ca nu gandeam limpede. Nu as face totul pentru tine. Nu chiar.
Privirea lui neclintita, lipsita de expresie nu se schimba, lucru care o facu sa simta un junghi in stomac.
-Ah? Nici nu ti-am cerut asa ceva. Nu exista alt lucru pe care ti l-as putea cere, in afara de tine. Inca mai esti, nu-i asa?
-Inca mai sunt unde?
-Aici . Inca mai esti cu mine.
-Nu este o intrebare...
-Nu. Nu am nevoie sa mi-o spui. Te vad - esti aici. Pentru o ora, pentru cateva minute esti numai aici, nicaieri altundeva. Cu mine. Este tot ce am nevoie.
-Oare?
-Da. Nu ti-am cerut niciodata mai mult. Si nici nu o voi face vreodata.
-Sa inteleg ca tot ce vrei tu este putina iubire...
-Ai inteles gresit. Tot ce-mi doresc eu este o secunda. O secunda cu tine. Nimic mai mult.
-Nici macar pe mine? Pe mine cu totul? Cu iubirea, cu atentia, cu sprijinul meu neconditionat? Esti sigur ca nu-ti doresti sa exist numai pentru tine, sa ma trezesc dimineata numai pentru tine, sa ma duc la culcare cu chipul tau in gand, sa continui sa fiu numai pentru a-ti fi tie draga? Pentru milioane de secunde exact ca aceasta?
-Ar fi imposibil. Secunda aceasta este ceea ce este pentru ca asa mi-o imaginez eu. Nu am crezut niciodata ca ai putea fi asa...Tu nu esti asa, nici in oricare alt fel pe care ti l-ai putea inchipui pentru mine. Nu ar conta niciodata. Tu esti "tu" din mintea mea. Nu te-ai putea schimba nicicand. Tu esti "tu" a mea, numai a mea. Orice ai face dupa aceea - dupa clipa aceasta - nu ar mai conta. Nu ti-ar schimba imaginea pe care o am despre tine. Tu esti aceeasi, mereu, iubita mea, cea de aici, cea din momentul acesta si din ziua de maine si dintotdeauna. Nu as putea niciodata sa-ti cer sa existi numai pentru mine, caci atunci ai fi alta. Si nu te-as mai putea dori.
-Cum adica? Vrei sa spui ca nu ma doresti pentru totdeauna? Ca nu ma vei dori langa tine mereu?
-Ba da. Mi te doresc asa cum esti acum, neschimbata. Dar acest "tu" ar inceta sa mai existe odata ce ai fi cu mine.
-As fi o parte din tine...
-Ai fi un alt "eu". Iar eu nu vreau sa ma iubesc pe mine, cand ma uit in oglinda sa ne vad pe amandoi,  de doua ori "eu". Prefer sa te iubesc pe tine.
-Nu ca pe o parte din tine...
-Nu. Doar pe tine. Nimic altceva.

3 comentarii: