Miroase teiul ud si imi cad flori blonde pe masini, pe sub poteci, pe sub pamant, pe brate, pe ochi, inmugurind pe pielea-mi incretita, inmugurind in ochii-mi uzi.
Miroase a primavara, a viata, iar dulceata ei vine mai placut ca niciodata, discret sub narile-ti flamande, diluata in ploaia cu picuri verzi, condusa de vant prin pori, prin buze, catre gura.
Miroase asfaltul ud, si acum poti sa te simti usurat. In sfarsit sa taci, sa uiti sa vorbesti, sa vezi, doar mirosul - un miros pur de tei si o cadere...Izbirea cu asfaltul, cand piciorul ti se va intinde gol mangaind dale de piatra dezvelite, fara urme de pasi, de ziua - e doar noaptea intinsa pe poteca, e doar urma unui iz de vara blonda turtita sub genunchi, e doar intunericul, esti doar tu si cu tine, liniste si ploaie.
chiar linistitoare atmosfera.
RăspundețiȘtergereFoarte cald ambientul si ceea ce ai scris este minunat !
RăspundețiȘtergereimi place foarte mult poza si..desigur...si postul..foarte fain:)
RăspundețiȘtergereimi place postarea ta, ma binedispune, mai ales ca aici ploua
RăspundețiȘtergeresunt doar eu si cu mine.. imi place asta..chiar imi place <3
RăspundețiȘtergerefoarte frumos.:)
RăspundețiȘtergere