« Well I spent
the week
Dry heaving over the
sink.
I was nauseous but I
couldn’t eat,
And I laid awake at
night
Willing my heart to
beat »
Dar inima mea nu mai
este ceea ce a fost.
(Simt ca este mai
mult. Dar intr-un fel care o face straina de mine. Care o face sa nu-mi
apartina.
Imi intuiesc limitele
mult mai extinse acum si, din coconul meu de suflet, imi vad inima numai in
vise – ramificata si extinsa – o creatura uriasa deasupra, dedesubt si pe de
laturile mele – numai in imaginatia mea o urc si-o biruiesc, si chiar si-atunci
ma ameteste oboseala.
Inima mea este mare.
Dar nu o pot vede, caci sunt prea mica si nu ma (mai) potrivesc in ea. Ma simt
de parca cad si ma pustiesc in jurul meu, ca o gaura neagra care absoarbe
gravitatie, si incep sa plutesc in centru, fara nicio speranta de a ma mai
putea intoarce vreodata cu picioarele in mine.
Ma simt de parca am
urcat pe tavanul mintii mele cele mai reci, doar pentru ca mi-e teama sa ating
peretii ce imi delimiteaza trupul de caldura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu