Asa cum se pleaca
pleoapele matei cand i-e somn, se pleaca si parti din mine. Asa cum vantul
refuza sa mai tipe, dar este frig afara, asa tremura si pereti din mine cand
intrusul nu a disparut, dar durerea refuza sa mai tipe.
Zile incremenite,
orele mi se plimba impiedicate. Dragi imi sunt umbrele cu care-mi acopar goluri
nenumarate.
Flori mici si albe in
lumina n-au sa mi te mai trezeasca. Nu acolo unde suferinta tacuta a-nceput sa
lancezeasca.
22-05-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu