Daca as lua vreodata
sufletele noastre si le-as privi in negativ, as vedea cat de diferit arata ele
si cat de putin reusim sa ne atingem de fapt.
Esti aici, dar
niciodata nu te intinzi pana la mine cu adevarat. Sufletele noastre dezbracate
nu se pot uita niciodata unele la altele sa isi vada culorile corecte unul in
pielea celuilalt. Nu isi cunosc nici macar numele. Nu se pot striga unul pe
altul pe nume. (Cum ai sa poti sa ma
gasesti in pat dimineata ? Cum ai sa ma chemi cand ai sa te ratacesti de
mine ? Cum ai sa ma trezesti cand am sa incep sa mor ?)
Tot ce poti face este
sa iti deschizi ochii si sa astepti sa ii deschid inapoi ; sa nu-ti muti
privirea de la mine si... sa astepti sa ma mut si eu inapoi. In trupul tau.
Caci am impresia ca am plecat demult. Si uneori uit sa ma mai intorc.
Sa fii aici, am sa te
rog. Cu ochii deschisi – sa fii aici – deschis, cand am sa reusesc sa ma
deschid si eu spre tine. SI, uneori, cand sufletul meu se trezeste dimineata
din spatiul inchis unde se gaseste, te priveste inapoi si suntem impreuna din
nou.
Nu te pot iubi decat
cel mult cu o privire. Cu ochii. Si, in ultima vreme, am inceput sa-mi pierd
vederea de tot. Inainte aveam nevoie sa te indepartez cativa centimetri ca
sa-ti pot vedea cu claritate chipul. Numai asa te puteam percepe – numai asa
prindeai contur – si sufletul meu te putea primi in sarutari desenate sa apese
striatiile organelor cu tine – sarutari de culoare, imprimate stangaci pe gura
nevazuta in ochii largi, deschisi si inchisi cu tine. Plini. Cu tine.
(Ce plina eram de tine
inainte ! Acum am nevoie sa te indepartez cativa kilometri ca sufletul sa
iti poata aminti conturul si chema, peste distanta, ochiul sa te iubeasca
inapoi.)
Dar am nevoie de tine,
dragul meu. Am nevoie de tine. Numai cu un alt suflet poate al meu sa traiasca,
cand simte o caldura sa sparga gheata din somnul sau, cand aude o voce care ii
vorbeste, simte ca iubeste inapoi. Fara caldura, pana si inima mea de sange poate
sa moara intr-o zi. Uitat si in tacere, un suflet inchis nu poate supravietui.
Am nevoie de tine ca
sa pot trai. Gaseste-mi cheia potrivita.
Cred ca si eu am nevoie de cineva. Urasc sa depind de oameni.
RăspundețiȘtergereCheia, frumoasa metafora...
RăspundețiȘtergere