Sunt flamanda. Imi
simt organele arzandu-ma pe interior, si sangele inrosindu-se de concentrare atat
de tare incat da sa iasa din mine prin crapaturi, in pocnete de lumina neagra,
ca intr-un vulcan.
Esti inauntrul meu.
Esti o noua forma de boala. Daca inainte eram bolnava de timp, si ma durea de
moarte moartea din el ; acum sunt bolnava de tine – bolnava de moarte de moartea
din timpul tau, cand ochii tai se inchid, si lumea mai cade inca o data sub
pleoapele de dedesubt.
(De ce nu poti sa ma
iei, cand pleci, mototolita si mica – asa cum ma ai – un ghemotoc, in pumnul
genelor tale ?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu